Protagonistul primei coperte Haute Culture – celebrul artist internațional Lorenzo Quinn – vine în România într-o vizită specială în luna noiembrie, cu ocazia primei aniversări a revistei.
Afinitatea dintre Lorenzo și Haute Culture se bazează pe împărtășirea unor credințe fundamentale: așa cum Haute Culture este o publicație care crede în valori și principii, fiecare operă de artă semnată de Lorenzo Quinn este ilustrarea unei valori primordiale a lumii în care trăim.
Sculptorul și creatorul de bijuterii Lorenzo Quinn este unul dintre cei mai apreciați artiști contemporani la nivel internațional, cu o evoluție fulminantă în ultimul deceniu.
De la opere de artă înfățișând sentimente umane profunde, care au avut un succes instantaneu datorită emoției nemijlocite pe care o transmit, Lorenzo a ajuns în prezent la creații monumentale renumite în întreaga lume pentru modul în care reflectă valori și principii fundamentale ale omenirii într-o manieră care merge dincolo de cuvinte.
Din Singapore și Qatar până în inima Europei, Lorenzo Quinn și-a transformat sculpturile în mesaje complexe despre iubire, speranță, vulnerabilitate, despre integritate, noblețe și viitorul umanității.
Printre cele mai cunoscute și fotografiate opere monumentale ale lui Lorenzo Quinn se numără proiectul itinerant “Building Bridges” (podurile din mâini sculptate, recreate în diferite orașe ale lumii, reprezentând valori umane fundamentale: prietenia, credința, iubirea, înțelepciunea, speranța) sau instalația “Baby 3.0”, sculptura devenită simbolul Bienalei de Arhitectură de la Veneția din 2022 și reprezentând renașterea spirituală a omenirii.
La fel de iconice sunt și mâinile – emblema sculpturilor lui Quinn – care îmbrățișează un palat venețian de pe Canal Grande. Unele dintre creațiile sale s-au transformat inclusiv în bijuterii prețioase, pentru ca simbolurile și credințele profunde împărtășite de către Lorenzo și publicul său să poată fi nu doar admirate, ci și purtate în fiecare zi.
Ca element care contribuie la fascinația lumii pentru Lorenzo Quinn, el este și fiul celebrului “Zorba Grecul”, regretatul actor Anthony Quinn.
În noiembrie, avem bucuria de a-l aduce în România pe Lorenzo Quinn, la cea de-a doua ediție a galei HAUTE CULTURE – THE CULTURE OF LUXURY, evenimentul care celebrează valorile și principiile autentice.
POVESTEA LUI LORENZO DE PE COPERTA HAUTE CULTURE
Pentru că HAUTE CULTURE și LORENZO QUINN împărtășesc viziuni comune despre valori și principii, vă oferim, sub forma unui serial online, o călătorie în universul emoției transformate în artă.
Fiecare operă este alăturată valorii primordiale de la care aceasta a pornit, dar și cu convingerile lui Lorenzo despre puterea emoției în artă.
DESPRE ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ
Lorenzo a creat multe piese care pornesc de la piesele de șah, o temă recurentă a universului său creativ.
Originea acestei influențe este de găsit în copilărie, în partidele de șah jucate alături de tatăl său, regretatul Anthony Quinn.
”Iubesc șahul, este un joc revelator și frustrant în același timp. Te poate face să simți că le ești superior altora ca inteligență și strategie, dar în același timp eșecul în fața unui adversar mai puternic nu-ți afectează doar moralul, ci îți atinge cele mai adânci emoții, făcându-te să te simți neputincios și pustiu pe interior. Șahul este cel mai corect joc pe care-l știu, fiindcă îi așază pe oameni pe locul pe care-l merită.
Când eram copil, petreceam ore în șir jucând șah cu tatăl meu și, de-a lungul anilor, am devenit tot mai bun, până când am început să-l înving. Am observat cum el a luat această înfrângere ca pe ceva personal: simțea că devine tot mai bătrân și mai fragil, de vreme ce nu mai reușește să-și învingă fiul într-o partidă de șah. Totuși, amândoi am continuat să savurăm acele momente petrecute împreună, fie că jucam șah lângă o piscină din Roma, într-un apartament cu vedere la râul Hudson și la Manhattan sau în deșertul din Libia, în timpul pauzelor lui din timpul filmărilor la „Leul deșertului”.
Timpurile moderne au păstrat jocul de șah neschimbat, la fel și provocările lui. Pentru mine, este un joc în care timpul este relativ și mi-ar plăcea să învățăm să ne trăim viețile ca și cum am juca o partidă de șah” – Lorenzo Quinn
