Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, a susținut în această dimineață impresionantul eveniment-concept MADRIGAL LA RĂSĂRIT, cu peste 6500 de spectatori treziți special pentru spectacolul naturii dar și pentru cel muzical.
Programul a inclus lucrări din spații culturale îndepărtate – Statele Unite, Portugalia, Spania, Italia, Letonia și România, unite într-o călătorie sonoră în pas cu Soarele. Pentru a asigura participarea spectatorilor în condiții optime, într-un spațiu și la o oră de spectacol neconvenționale, organizatorii au amenajat de la zero încă două zone de acces la spectacol.
Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică la nivel mondial, organizat începând cu anul 1958. Ediția a XXVII-a a Festivalului Internațional George Enescu nu se dezminte și transformă Bucureștiul în Capitala Muzicii Clasice.
Ediția a XXVII-a a Festivalului Internațional George Enescu va avea loc în perioada 24 august – 21 septembrie 2025, într-o celebrare fără precedent a moștenirii muzicale universale, cu un repertoriu eclectic care îmbină tradiția cu inovația. Sub tema „Aniversări / Celebrations”, directorul artistic Cristian Măcelaru propune o ediție care reunește lucrări emblematice ale repertoriului clasic, creații contemporane inovatoare, premiere absolute și versiuni concertante ale unor opere rare, marcând totodată 70 de ani de la moartea compozitorului George Enescu. Cu peste 100 de concerte și 4.000 de artiști invitați, Bucureștiul devine, timp de patru săptămâni, capitala mondială a muzicii clasice.
„Dorința mea este să creăm un festival unicat nu doar în România, ci un festival unicat în lume, cu cât mai multe lucruri noi și experiențe inovatoare pentru publicul care vine la Festivalul Enescu.” – Cristian Măcelaru
Pentru prima dată în istoria festivalului, este conturat un portret muzical atât de amplu al compozitorului care i-a dat numele. Peste 45 de interpretări ale lucrărilor lui George Enescu vor fi prezentate la București și în țară: de la capodoperele simfonice (Simfoniile, Vox Maris, Pastorala-fantezie, Rapsodiile) la cele camerale (Impresii din copilărie, Dixtuorul, Cvartetele, Sonatele pentru violoncel și pian) și de la lucrările de tinerețe (Poema română) la creațiile finalizate postum (Isis, Capriciul român). În centrul simbolic al acestei aniversări se află opera monumentală Oedip, montată la Opera Națională București într-o producție semnată de regizorul vizionar Stefano Poda, cu Ionuț Pascu în rolul titular, Ruxandra Donose în rolul Iocasta și Ramona Zaharia în rolul Sfinxului.
Programul festivalului oferă o veritabilă panoramă a repertoriului simfonic intrat în canoanele universale. Beethoven este omniprezent, cu Missa solemnis, Simfoniile și concertele pentru pian și vioară. Mahler va răsuna prin Simfoniile nr. 2 Învierea și nr. 5, în interpretări semnate de Paavo Järvi cu Orchestra Tonhalle din Zürich și Ivan Fischer cu Budapest Festival Orchestra. Publicul va putea asculta și Simfonia nr. 9 de Bruckner, Simfonia fantastică de Berlioz, Șeherazada de Rimski-Korsakov, precum și simfonii de Dvořák, Brahms, Ceaikovski, Rahmaninov, Șostakovici și Prokofiev – Simfonia nr. 1 în re major, op. 25, supranumită Clasica, suita Peer Gynt nr. 1, op. 46 de Edvard Grieg, Concertul nr. 2 în la major pentru pian și orchestră, S. 125 de Franz Liszt, Concertul nr. 1 în mi major pentru două piane și orchestră de Felix Mendelssohn, Simfonia nr. 4 în re minor, op. 120 de Robert Schumann etc.
Vor fi interpretate și lucrări emblematice ale secolului XX, precum Memorial de Anatol Vieru sau Concertul în fa major pentru pian și orchestră de George Gershwin, lucrare ce aduce în festival culoarea vibrantă a muzicii americane de secol XX, la granița dintre clasic și jazz. Nu vor lipsi compoziții consacrate: Igor Stravinski – suita Pasărea de foc, Aram Haciaturian Concertul pentru vioară și orchestră în re minor, Zbigniew Preisner, cu emoționantul Requiem for My Friend, Claude Debussy și Luciano Berio, cu lucrări esențiale ce subliniază rafinamentul și modernitatea expresiei muzicale, Tōru Takemitsu, cu introspectivul Recviem pentru orchestră de coarde, Edward Elgar – Enigma Variations, William Walton, cu lucrarea vocal-simfonică Belshazzar’s Feast, Camille Saint-Saëns – Concertul pentru pian nr. 5 Egipteanul, Paul Constantinescu – Simfonia nr. 1 și Jean Sibelius – Simfonia nr. 1.
Un segment distinct al ediției este dedicat operei și baletului, cu titluri rare în versiuni concertante sau în viziuni scenice spectaculoase. Printre acestea se numără impresionanta operă în concert Fin de partie de György Kurtág, inspirată de piesa lui Samuel Beckett, L’Heure espagnole de Maurice Ravel, prezentată de Orquestra de la Comunitat Valenciana în regia lui Tompa Gábor, la Opera Națională București.
Salomeea de Richard Strauss deschide seria lirică pe 1 septembrie, la Sala Palatului, într-o versiune concertantă cu elemente multimedia imaginate de regizorii Nona Ciobanu și Peter Košir. Pe 14 septembrie, Lady Macbeth din Mțensk de Dmitri Șostakovici va fi prezentată în premieră în România într-o producție dirijată de Giancarlo Guerrero, cu proiecții multimedia regizate de Carmen Lidia Vidu. Capodopera mozartiană Flautul fermecat va fi oferită publicului într-o lectură regizată de Romain Gilbert și dirijată de Tarmo Peltokoski (7 septembrie, Sala Radio). În această secțiune lirică se înscrie și Daphnis și Chloé, M. 57 de Maurice Ravel – o lucrare de o rară frumusețe orchestrală, interpretată de Orchestra Națională a Franței, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, cu regie multimedia de Nona Ciobanu și material coregrafic de Gigi Căciuleanu.
Pentru iubitorii barocului, festivalul propune o bijuterie muzicală rară: Dardanus de Jean-Philippe Rameau (varianta din 1744), cu Les Ambassadeurs ~ La Grande Écurie și Corul de Cameră din Namur. În cadrul Seriei de concerte de la miezul nopții, Accademia Bizantina va prezenta, în primă audiție românească, Il trionfo della fama de Francesco Bartolomeo Conti.
Latura coregrafică se dezvoltă spectaculos prin producții remarcabile precum The Seasons, balet baroc-modern de Thierry Malandain, și DinDor’NdoR, o creație sincretică a lui Gigi Căciuleanu, pe muzica lui Dan Dediu și scenografia Vioricăi Petrovici. De asemenea, pe 11 septembrie, Orchestra of the Age of Enlightenment, împreună cu coregraful britanic Kim Brandstrup, prezintă Breaking Bach – o reinterpretare contemporană a muzicii lui J.S. Bach, combinată cu break dance urban și hip-hop.
Festivalul se reafirmă ca platformă a muzicii de avangardă și contemporane. În anul centenarului Pierre Boulez, vor fi interpretate emblematicele Anthèmes 2, Dialogue de l’ombre double, Incises, 12 Notations. Vor putea fi ascultate și creații ale unor compozitori importanți ai prezentului: Arvo Pärt, Ēriks Ešenvalds, James MacMillan, Mark-Anthony Turnage, Albert Schnelzer, Vlad Maistorovici, Constantin Basica. Basica semnează una dintre cele mai inovatoare lucrări ale ediției – Ultima piesă, un concert performativ imersiv generat în timp real cu ajutorul inteligenței artificiale și al senzorilor EEG.
Ediția 2025 propune o serie impresionantă de lucrări în primă audiție absolută sau în premieră națională: Concertul pentru orchestră de Dan Dediu, Niște variațiuni de Aurelian Băcan, Winter Sonata de Donghoon Shin, dar și piese redescoperite din barocul italian și napolitan.
Festivalul împletește inovația tehnologică și muzica clasică în cadrul seriei Enescu – JTI Immersive Experience, desfășurată la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive. Programul cuprinde: ONIRIUS, vis coregrafic semnat de Gigi Căciuleanu pe muzică de Paul Ilea; Bach in the Jungle, o călătorie sonoră de la Bach la Piazzolla; Klimt Meets Bösendorfer – Ver Sacrum, recital poetic și vizual creat de Alexandra Silocea; Ultima piesă, instalație performativă interactivă.
Seria Concertelor de la miezul nopții rămâne spațiul ideal pentru sonorități neconvenționale: reinterpretări baroce, lucrări de Philip Glass și Nirvana reorchestrate, fuziuni cu jazz și muzică tradițională etc.
Un alt element de noutate îl reprezintă și seria de concerte “Enescu în Control”, ce se vor desfășura în fiecare seară de miercuri, în cunoscutul Control Club din București: Janoska Ensemble (27 august), Francesco Tristano (3 septembrie), Big Band-ul Radio (10 septembrie), Bucharest Percussion Ensemble (17 septembrie).
Cu 45 de interpretări ale creațiilor enesciene, zeci de capodopere clasice, lucrări contemporane și premiere absolute, ediția cu numărul 27 rămâne fidelă spiritului fondator: muzica nu aparține trecutului, ci este un limbaj viu al devenirii.
Biletele pentru concertele din cadrul Festivalului Internațional George Enescu se pot achiziționa atât online, din platforma Eventim.ro, https://www.cts.eventim.ro/artist/festivalul-george-enescu, cât și în format fizic, din rețeaua de hipermarketuri Carrefour și din lanțurile de librării Cărturești și Humanitas.
Situat la câteva minute de Salina Turda, acesta este unul dintre cele mai complexe proiecte de ospitalitate premium din România
Turda, 12 august 2025 – Situat la doar câteva minute de Salina Turda, ISSA Resort s-a deschis ieri, 11 august 2025, fiind unul dintre cele mai complexe proiecte de ospitalitate premium din România.
Resortul de cinci stele face parte din Domeniul ISSA, întins pe o suprafață de peste 70 de hectare, unde oaspeții se pot bucura experiențe inedite de echitație, enologice, gastronomice, de sport și relaxare. Domeniul include podgorie și cramă proprie – ISSA La Salina, centru de echitație premium – ISSA Equines, restaurante, spații de evenimente interioare și exterioare de peste 1500 m², precum și o capacitate totală de cazare de peste 200 de oaspeți.
ISSA Resort are 75 de camere și apartamente elegante dispuse în hotel și în vile private, restaurant fine dining și terasă, pub și pool bar, terenuri de padel și pickleball, piscine interioare și exterioare, precum și un spa de ultimă generație, aflat în curs de inaugurare.
Tot aici se află una dintre cele mai mari și spectaculoase săli de evenimente din țară, Charm Grand Ballroom, cu dotări de înaltă tehnologie, un candelabru inteligent pe întreaga dimensiune a sălii, care are o capacitate de 800 de invitați.
Resortul este construit în jurul unui centru ecvestru complet și se distinge printr-un manej interior ultramodern, integrat în clădirea principală, înconjurat de camere și săli de conferință, dar și prin manejul exterior ce poate găzdui spectacole ecvestre și competiții pentru peste 700 de invitați.
“Inspirat de rafinamentul vinurilor ISSA, recunoscute internațional, dar și de noblețea spectacolului ecvestru, ISSA Resort este un univers al luxului autentic. Am creat un spațiu unde eleganța ospitalității de lux se împletește armonios cu spectacolul ecvestru de excepție, gastronomia rafinată și peisajele spectaculoase ale podgoriei, oferind o evadare senzorială în inima naturii”, declară Adina Calfa, CEO al Grupului ISSA Estate din care face parte resortul.
La ISSA Resort, camerele și apartamentele au fost concepute pentru a transforma priveliștea într-o parte esențială a experienței. Spațiile de cazare sunt dotate cu tehnologie de ultimă generație pentru un confort personalizat: control digital al ambientului, home theatre, acces la Netflix, meniu de perne senzoriale și seturi de birou din piele. Produsele cosmetice premium John Richmond completează experiența de lux.
Aflat la parterul hotelului, NIDUS Restaurant oferă un meniu internațional și preparate locale reinterpretate, create pentru a fi asociate cu vinurile ISSA, premiate internațional. ISSA Pub este locul cel mai potrivit pentru a schimba impresii după un spectacol ecvestru sau un curs de echitație, iar bucatele tradiționale ardelenești pot fi savurate la doar câteva minute de resort, la poalele viei, la ISSA Garden.
Experiențele culinare sunt completate de plimbări cu trăsura în vie, degustări private de vin, picnicuri în vie și evenimente gastronomice tematice.
Proximitatea față de Salina Turda și infrastructura completă pentru activități de teambuilding, sport și wellness sporesc atractivitatea resortului pentru segmentul corporate, atât la nivel național, cât și internațional.
Deschidere oficială după o avanpremieră spectaculoasă
În seara de 6 august 2025, aproape 600 de invitați au participat la un eveniment privat de lansare, cu recitaluri live, concertul faimosului trio internațional Il Volo, Aura Șova, un spectacol ecvestru nocturn în premieră și un show de drone și lumini deasupra podgoriei.
Gata cu grijile legate de vopsirea părului acasă – noua vopsea Creme Supreme de la Schwarzkopf protejează părul împotriva deteriorării vizibile la fiecare pas!
Acest lucru se datorează sistemului revoluționar Schwarzkopf Bonding HaptIQ, ce oferă rezultate tangibile și vizibile, și este integrat în toate cele trei etape ale procesului de colorare (Pregătire – Vopsire – Îngrijire post-vopsire). Astfel, Schwarzkopf Creme Supreme devine combinația perfectă între o culoare uniformă și luminoasă, cu o acoperire a firelor albe de până la 100% și o îngrijire profundă.
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care evităm vopsirea părului acasă este teama de deteriorare. Mulți ne temem că părul va deveni fragil și lipsit de strălucire, iar acest lucru va compromite rezultatul final, ducând la un aspect neuniform al culorii. Conștienți de aceste preocupări, experții Schwarzkopf au creat noua vopsea Creme Supreme, special formulată pentru a răspunde nevoilor de protecție și îngrijire a părului în timpul procesului de colorare.
Scopul lor a fost să facă procesul de vopsire a părului acasă cât mai ușor, plăcut și sănătos posibil. Astfel, Schwarzkopf și-a dezvoltat propriul sistem de înaltă performanță: sistemul HaptIQ. Acesta întărește structura firului de păr prin crearea de noi micro legături care mențin fibrele unite. În plus, sistemul HaptIQ formează un strat protector în jurul firului de păr, reducând riscul de rupere cu până la 90%.1
Noul star al îngrijirii în colorare: inovatorul Schwarzkopf Bonding Pre-Serum!
Serumul intens nutritiv cu sistemul Bonding HaptlQ de la Schwarzkopf pregătește optim părul pentru procesul de colorare, creează noi micro legături și netezește în același timp părul deteriorat. Rezultatul: un păr mai rezistent și o culoare uniformă.
„Prin lansarea Creme Supreme, deschidem un nou capitol pentru brandul Schwarzkopf în România, unul care sunt convins că va contribui la aspirația Schwarzkopf de a deveni autoritatea în îngrijirea părului. Schwarzkopf înseamnă inovație, încredere, calitate, expertiză și pasiune autentică pentru frumusețea părului. Creme Supreme este un produs premium de colorare pentru retail, dezvoltat de experții noștri pentru a oferi cele mai înalte standarde de performanță și îngrijire, celebrând în același timp unicitatea și frumusețea fiecărui consumator” a declarat Andrey Yekimov, General Manager Henkel Consumer Brands.
„«Alege culoarea care te definește, cu îngrijirea de care ai nevoie» nu este doar un slogan, ci promisiunea clară pe care o lansăm către toate femeile din România. Creme Supreme este mai mult decat un produs nou – este un răspuns la nevoia consumatorilor moderni pentru o culoare intensă fără deteriorare, o strălucire de durată și o experiență de lux în confortul propriei locuințe. Sunt convins că, datorită performanței, calității și rafinamentului său, Creme Supreme se va impune rapid pe piață și va urca în topul preferințelor consumatorilor din România” a adăugat Costi Vasile, Head of Marketing Henkel Consumer Brands.
1 Test instrumental cu și fără pre-serum și mască.
Mai multe despre Schwarzkopf Creme Supreme
Gama de bază include 20 de nuanțe permanente, variind de la tonuri naturale, la nuanțe reci, neutre și calde.
Creme Supreme este prima vopsea de păr de la Schwarzkopf vegană, aprobată de PETA și care conține cel puțin 83% ingrediente de origine naturală (inclusiv apă). În plus, atât mănușile, cât și hârtia cutiei pliabile sunt reciclabile.
Henkel Consumer Brands deține poziții de lider în categoriile de îngrijire a părului, dar și detergenți și produse de îngrijire a casei pe multe piețe și categorii din întreaga lume. Cele mai puternice branduri ale companiei sunt Persil, Bref, Schwarzkopf si Syoss.
Sustenabilitatea are o tradiție lungă în istoricul Henkel, iar compania are o strategie clară de sustenabilitate cu obiective specifice. Henkel a fost fondată în 1876 și are astăzi o echipă diversă de peste 50.000 de oameni din întreaga lume – uniți de o cultură organizațională puternică, valori bine definte și un scop comun: „Pionieri dedicați pentru binele generațiilor”.
Imaginează-ți un gust care vine parcă din altă lume. Are ceva familiar, și, totuși, nu ai mai gustat niciodată ceva care să-ți trezească entuziasmul instant. Pare dintr-o lume magică. Cumva, ai dreptate! Haute Culture a deschis Cabinetul Curiozităților pentru a descoperi povestea noului Hendrick’s OASIUM. Dacă Hendrick’s Original, într-un perfect serve cu Gin & Tonic cu castravete, a fost excepțional, noul capitol nu poate decât să întregească experiența.
În ciuda numelui său, Cabinetul Curiozităților nu este doar un „dulap încuiat”, ci un loc de experimentat și transformat combinații inedite în băuturi memorabile. Lesley își exprimă creativitatea, se joacă și amestecă tot felul de ingrediente și arome, care, ulterior, ajung în produsele Hendrick’s.
Cu o pregătire în chimie, geniul lui Lesley Gracie constă în fascinația ei pentru gusturi și felul în care acestea interacționează. Ea vizualizează aromele ca forme și urmărește să creeze o expresie rotundă și echilibrată în fiecare elixir al său. În 1999, Lesley a fost abordată de Charles Gordon, strănepotul lui William Grant, pentru a crea un gin „ultra-premium” care avea să devină Hendrick’s. Lesley a fost numită maestru distilator și a condus dezvoltarea acestui gin neobișnuit, responsabil pentru toate inovațiile ulterioare ale Hendrick’s.
În ultimele două decenii, Lesley Gracie a adunat o colecție impresionantă de plante botanice, distilate și lichide experimentale, păstrate într-un dulap închis – cunoscut drept Cabinetul Curiozităților – în laboratorul său de la Hendrick’s Gin Palace.
Dar Cabinetul Curiozităților este un punct de pornire. De la el până în pahar, profesioniștii știu să însoțească „călătorul” pe drumul gustului desăvârșit.
Ally Martin, barman de la vârsta de 19 ani, continuă să împărtășească vasta sa cunoaștere despre bartending și dragostea sa pentru un gin impecabil și neobișnuit cu alți entuziaști de băuturi din întreaga lume. Ally Martin preferă să savureze Hendrick’s într-un martini Hendrick’s Gin cu coajă de lămâie și o felie de castravete.
Înainte de a începe discuția cu Lesley Gracie și Ally Martin, ne-am pregătit cu un “perfect serve”: Gin & Tonic cu castravete. Apoi i-am lăsat pe cei doi „artiști” să devină ghizi pentru cel mai neobișnuit gin și modul în care el ar trebui savurat.
La povești, inspirați de Hendrick’s OASIUM
Ce reprezintă Cabinetul Curiozităților?
Lesley Gracie: Acesta este locul unde păstrăm toate experimentele și secretele noastre. Este plin de idei și variante care nu au fost încă finalizate. E ca un sanctuar al experimentelor noastre, iar ceea ce găsiți aici este unic și surprinzător.
De unde vă luați inspirația?
Lesley Gracie: Inspirația poate veni de oriunde – din natură, dintr-o plimbare pe plajă, dintr-o grădină sau chiar dintr-o conversație. Fiecare experiență poate declanșa o idee care se dezvoltă ulterior în ceva unic. Hendrick’s este un spațiu creativ nelimitat, unde putem experimenta și inova.
Ne puteți împărtăși povestea din spatele inspirației pentru HENDRICK’S OASIUM?
Lesley Gracie: Inspirația a venit dintr-o excursie în deșert. Mergând prin nisipuri întinse, am descoperit o oază cu plante și miresme care ne-au fascinat. De acolo am preluat esențele plantelor și am combinat note vibrante, citrice și erbacee. Aceste elemente au creat o variantă proaspătă și diferită, plină de vitalitate, care surprinde prin unicitatea sa.
Care este cea mai bună modalitate de a consuma HENDRICK’S OASIUM?
Ally Martin: Cel mai bine se servește în combinații clasice, precum gin tonic, dar și în cocktailuri creative. De exemplu, recomand o variantă inspirată din Paloma, cu grepfrut, lime, zahăr și apă tonică. Este extrem de revigorant și scoate în evidență caracteristicile verzi ale ginului. O altă opțiune este un cocktail simplu cu zahăr și lămâie – o combinație elegantă care amplifică aromele.
HENDRICK’S OASIUM are o combinație distinctivă de arome verzi și citrice. Ce face ca acest profil aromatic să se remarce?
Lesley Gracie: Ginul Hendrick’s OASIUM se distinge prin prospețimea și caracterul său vibrant, diferit de variantele anterioare. Notele citrice și erbacee oferă o experiență unică, complet diferită de alte ginuri lansate până acum, aducând o notă de aventură și explorare în fiecare sticlă.
Care este diferența dintre HENDRICK’S OASIUM și alte lansări, precum GRAND CABARET sau FLORA ADORA?
Ally Martin: Diferențele constau în profilul aromatic. Grand Cabaret este mai fructat, Flora Dora are note florale puternice, iar OASIUM este centrat pe prospețimea citrică și erbacee. Fiecare variantă explorează o altă parte a spectrului de arome, ceea ce face ca fiecare lansare să fie unică.
Care este primul lucru pe care îl remarcați la un gin?
Ally Martin: Pentru mine, aroma este primordială. Prima impresie olfactivă trebuie să fie captivantă, iar caracterul dominant al ginului trebuie să rămână evident atât în formă simplă, cât și în cocktailuri.
Ce face Hendrick’s OASIUM special în comparație cu alte ginuri de pe piață?
Lesley Gracie: Prospețimea sa vibrantă, combinată cu note erbacee și citrice, îl face unic. Este o băutură care oferă o experiență extraordinară, atât simplu, cât și în cocktailuri. Fiecare lansare Hendrick’s este gândită să fie excepțională, iar OASIUM nu face excepție.
Cum sugerați consumatorilor să se bucure cel mai bine de HENDRICK’S OASIUM acasă?
Ally Martin: Recomand un gin tonic simplu, cu multă gheață și o felie de castravete. Este ușor de pregătit și extrem de revigorant. Esențial este să aveți grijă la detalii – gheața să fie de calitate și cocktailul să fie preparat corect, pentru a maximiza experiența.
Este nevoie de o pregătire specială pentru a experimenta acest gin?
Ally Martin: Nu, Hendrick’s OASIUM este gata să fie savurat fără pregătiri elaborate. Este despre simplitate și bucuria de a descoperi o băutură care se diferențiază prin arome și caracter.
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de teatru din lume, a ajuns la ediția cu numărul 32. Sub tema din acest an, MULȚUMESC, FITS 2025 a reunit 842 evenimente, cu peste 5000 de artişti din 82 de țări.
Timp de zece zile, prieteni ai festivalului din toată lumea au urmărit spectacolele din Sibiu, împrejurimile oraşului şi din mediul online. Media zilnică de participanţi a depăşit 100.000 de persoane.
Cu ajutorul echipei oficiale de fotografi FITS, Haute Culture a selectat 32 de instantanee care ne ajută să spunem încă o dată MULȚUMESC pentru toate emoțiile trăite împreună în perioada 20 iunie – 29 iunie.
Codrina Apostol este creatoare de conținut și co-fondatoarea brandului Muliebrity, alături de Nicoleta Negură. Ea se face remarcată atât prin estetică, cât și prin inteligență, profunzime și printr-un ascuțit simț al umorului.
„Nu este ușor să porți un nume cunoscut. Mai ales când stai într-un orășel ca Pașcani”, mi-a zis Codrina. Am admirat-o întotdeauna pentru ceea ce este, pentru ceea ce promovează, dar și pentru imaginea pe care o proiectează.
La discuția noastră, Codrina a purtat o cămașă albă clasică și o pereche de blugi simpli, cărora le-a dat personalitate nu doar prin ochelarii cu rame negre și groase și prin cerceii lungi, aurii, ci prin felul ei de a fi.
Un bilet doar dus, către Grecia
Codrina a arătat că este diferită încă din adolescență. A plecat din Pașcani în clasa a noua, alegând un liceu din Iași. A fost decizie care, în contextul acelor vremuri, era considerată aproape scandaloasă. În special fiindcă era fată.
„Nici nu o să intri”, i s-a spus. Și totuși, a intrat. Nu doar că a intrat, dar a și strălucit. A fost mereu prima, prima la liceu, prima la facultate, prima în ochii celor care, poate, nu o vedeau ca pe Codrina, ci ca pe „fata lui…” sau „soția lui…”.
Alegerea de a studia în străinătate n-a fost doar un pas academic important, ci un act de afirmare a individualității. Când am găsit acea bursă guvernamentală, nu le-am spus părinților. Am aplicat „pe ascuns”. Fiecare „nu ai să poți” a fost, de fapt, un șut… înainte.
Codrina a plecat în Grecia, o țară pe care a ajuns s-o iubească, dar care i-a testat răbdarea. Discriminarea, prejudecățile, greutățile financiare, toate au venit peste ea în valuri.
„Mereu am vrut să fiu pe picioarele mele, să nu iau bani de la părinți. Așa că am rămas fără curent, fără apă, fără bani. Le-am trăit pe toate.”, a punctat ea. Și totuși, n-a cedat. În loc să-și permită o vară de distracții, Codrina a învățat. A învățat limba greacă până la perfecțiune, a învățat să se descurce singură, a învățat cum e să fii tratată nu ca „româncă”, ci drept o studentă de elită.
Am învățat să am un punct de vedere, să fiu pertinentă, să am un mod de a gândi. Am învățat totul de la zero. Am trecut de la învățatul mecanic la studiu. Sistemul grecesc mi-a oferit nu doar o diplomă, ci un alt sistem care m-a ajutat să evoluez.
La Universitatea Aristotel din Salonic, Codrina a avut profesori care au recunoscut în ea un om de mare potențial. Ba chiar a luat nota zece la singurul profesor care nu punea mai mult de șapte.
A terminat facultatea cu Magna Cum Laude, o recunoaștere a efortului și pasiunii ei.
Nepotismul care a făcut-o să-și schimbe direcția
După studii, Codrina s-a întors în România ca să activeze în domeniul pentru care s-a pregătit intens timp de cinci ani. Imediat ce a început să activeze în sfera diplomației, realitatea a fost dezamăgitoare: aceeași rețea de favoruri, aceiași oameni puși în funcții-cheie fără competențe reale, chiar și fără cunoștințe elementare de limbi străine.
Anii de luptă, de studii intense, de sacrificii și de nopți pline de frici și lacrimi păreau să nu conteze într-un sistem în care relațiile personale prevalau asupra pregătirii profesionale.
Un vis, urmat cu încăpățânare și pasiune, se spulbera sub greutatea unei realități care nu mi se mai potrivea.
Dezamăgirea nu era doar profesională, ci și personală: fusese nevoie să își înfrunte familia pentru a urma o carieră pe care o considera demnă, să se lupte cu prejudecăți despre rolul femeilor în societate și despre meseriile „potrivite” pentru ele.
Însă, în ciuda dezamăgirii, Codrina nu s-a lăsat copleșită. A ales, cu durere, să se retragă din acel mediu.
Știam că urma să port în spate greutatea întrebării: „De ce ai renunțat?”
În acea perioadă de tranziție, Codrina a lucrat împreună cu soțul ei, punând în valoare cunoștințele dobândite în anii de studii și muncă. A contribuit la extinderea afacerii în 14 țări, ocupându-se de partea de comerț extern. Deși implicarea în afacerea de familie a fost o experiență, a resimțit din nou frustrarea de a nu fi percepută ca profesionist cu propriul nume, ci ca „soția lui Tudor”.
A urmat o sarcină pierdută și apoi nașterea lui Victor, fiul ei. Din cauza unei sarcini cu complicații, a fost nevoită să stea la pat. Inevitabil a apărut întrebarea: „Eu ce fac?”.
Cu sprijinul partenerului, am decis să îmi ofer un an pentru mine. Nu neapărat un „an sabatic”, ci un moment de respiro după atâtea lupte.
Și-a reamintit de pasiunile din copilărie, pictura și machiajul, și a început să exploreze aceste direcții cu mult curaj.
O carieră în frumusețe și modă
Zona de beauty este un teritoriu al rafinamentului, al detaliilor subtile, al exprimării identității, valori pe care Codrina le-a cultivat încă din anii de formare.
Sunt Berbec, o zodie ambițioasă și ca fire, nu sunt genul de om care renunță. Am ales o lume în care, poate, nu m-aș fi aventurat dacă aș fi cunoscut-o în detaliu. Și totuși, aici mi-am descoperit o altă voce.
A urmat cursuri de make-up în România și în Amsterdam, unde a învățat de la profesioniști precum Liselotte și Anita, colaboratoare ale renumitului make-up artist Peter Philips de la Dior.
Aceste experiențe au ajutat-o să-și dezvolte un stil propriu și să înțeleagă importanța unei semnături personale în arta machiajului.
Ca make-up artist, Codrina a colaborat cu numeroase publicații internaționale, printre care Vogue Italia, Atlas, Dreamingless, Ellements, Manuka, Sicky și Trend Privé. De asemenea, a fost beauty editor pentru revistele Nunta și Șapte Seri, unde a împărtășit cititorilor săi ultimele tendințe și tehnici din industria frumuseții.
În paralel, Codrina a devenit un creator de conținut de succes, cu o prezență activă pe Instagram, unde împărtășește momente din viața sa personală și profesională.
Mai mult, am fost implicată în campanii de promovare pentru branduri precum Givenchy, pentru care am colaborat cu designerul Nicoleta Negură la realizarea unei rochii spectaculoase pentru lansarea parfumului „L’Interdit”.
În 2023, alături de Nicoleta Negură, Codrina a lansat brandul Muliebrity, care reflectă viziunea sa asupra feminității. Brandul se remarcă prin piese unice, create pentru a evidenția personalitatea fiecărei femei, pentru care a avut campanii realizate în locații de vis, precum Roma.
De asemenea, Codrina a lansat o colecție capsulă în colaborare cu brandul românesc Concepto, care promovează moda sustenabilă. Colecția, realizată din materiale precum denimul și viscoza, include piese versatile și atemporale, menite să sublinieze puterea și senzualitatea femeilor moderne.
Recent, prin toamna lui 2024, în colaborare cu brandul românesc Alura, Codrina și-a pus amprenta și pe o colecție de încălțăminte elegantă și deosebit de comodă.
Locul în care trendurile nu dictează
Într-o lume în care cifrele domină și algoritmii dictează succesul, Codrina reamintește că esența meseriei de creator de conținut nu stă în like-uri sau vizualizări, ci în conexiunea autentică cu oamenii.
Postarea este cea mai mică parte din job.
Ea petrece ore având conversații cu oamenii din comunitatea sa. A fi creator de conținut nu înseamnă doar să apari frumos într-un cadru, ci să fii acolo pentru oameni, zi de zi, cu răbdare.
În cadrul interviului, Codrina nu s-a ferit să abordeze un subiect sensibil, anume presiunea cifrelor, un standard artificial impus de platforme și susținut, adesea, de branduri și agenții care aleg colaboratori în funcție de engagement, nu de valoarea reală a conținutului.
Astăzi este mult mai ușor să cumperi urmăritori reali din bănci de engagement din Asia, care dau like, comentează și fac ce le ceri. Astfel, se creează o iluzie de popularitate, în timp ce autenticitatea se pierde.
Codrina refuză să participe la acest joc. Ea consideră că odată ce intri în cercul vicios al cumpărării de engagement, nu te mai poți opri. Ea preferă un cont organic, cu interacțiuni reale, chiar dacă acestea vin mai rar și cu efort susținut.
Mereu îi va rămâne recunoscătoare Instagramului, fiindcă i-a oferit nu doar notorietate, ci și relații de prietene.
Sunt mândră că am reușit să mut online-ul în offline.
Codrina a botezat și a cununat oameni cunoscuți online, iar una dintre cele mai bune prietene ale sale este o conexiune din zona digitală.
În ciuda criticilor, judecăților și dificultăților, Codrina nu regretă parcursul său. Instagramul nu este pentru ea un job în sine, ci un instrument prin care a reușit să își atingă adevărata misiune: aceea de a se face cunoscută ca individualitate.
„Fetele care mă urmăresc m-au ajutat când mi-a fost rău. M-au felicitat când am fost sus. Este un sentiment pe care nu știu cum să-l descriu…”, a spus ea cu vocea ușor tremurândă.
Cu toate acestea, Codrina nu idealizează industria, ci o vede clar, o lume cu fațade glamourous, dar plină de intrigi și superficialitate, la fel ca oricare alt domeniu în care predomină imaginea. Însă tocmai prin sinceritatea ei, Codrina Apostol devine vocea unei generații de creatori de conținut care vor mai mult decât validare digitală.
Acum 11 ani s-a născut Zestal, brandul de haine fondat de Iulia Ghenea și Emilia Hoțescu Tudoran. Acesta a trecut printr-un proces de rebranding după participarea la emisiunea „Imperiul Leilor”, dar misiunea nu s-a schimbat, fiindcă Zestal vrea să creeze haine care se pot lăsa moștenire.
De fiecare dată când ajung la Zestal, în showroom-ul de pe Regina Maria, la numărul 23, simt că mă rup de realitate. Casa veche mă îndeamnă la povești, iar toate hainele și țesăturile expuse îmi dau senzația că mă află într-un muzeul al satului românesc, unde pot admira, atinge și chiar proba exponatele.
Mai mult, poți încerca și accesorii realizate cu migală, cu mărgele și nu numai, chiar de mâna Iuliei.
Cum a început totul
Iulia și Emilia se cunosc din adolescență, ba chiar au fost colege de clasă la liceul de artă „Marin Sorescu” din Craiova. Erau doar două fete din provincie, unite de aceeași pasiune: desenul. Se admirau reciproc. Emilia considera că Iulia este „foarte, foarte migăloasă. În fiecare desen pe care-l făcea avea niște detalii extrem de rafinate. Parcă lucra cu lupa câteodată”.
Spre deosebire de Iulia, Emilia se exprima mai mult prin culoare și avea o libertate mai mare în compoziție.
Schimbarea s-a produs în clasa a XII-a, când s-a anunțat etapa județeană a Olimpiadei de desen. Profesorii aveau de ales un singur elev pentru a reprezenta liceul la faza națională. Surpriza a fost că amândouă au obținut cel mai bun punctaj. Dar regula era clară: doar una putea merge mai departe.
A urmat o lună întreagă de lucru intens în atelierul liceului, unde fuseseră „închise”. În acea perioadă, relația lor s-a transformat. Nu a fost vorba despre competiție, ci de un proces de învățare care le-a apropiat.
La final, Iulia a fost aleasă. A luat locul II pe țară, într-un an în care nici măcar nu s-a acordat locul I.
După terminarea liceului, drumurile lor nu s-au separat. Deși Iulia era hotărâtă să urmeze facultatea de artă, Emilia încă avea îndoieli. „Nu vedeam un viitor strălucit în domeniul ăsta”, a punctat ea. Totuși, a urmat-o pe Iulia la Timișoara pentru admitere. Au stat la prieteni, făceau naveta zilnic și au trecut prin săptămâna de practică. Când a venit ziua examenului – unul exclusiv de desen – rezultatele au fost pe muchie de cuțit: Iulia a intrat la buget, iar Emilia a fost a șaptea, la o sutime distanță de ultimul loc de la buget.
Au încercat din nou, de data asta la București, unde admiterea a fost mult mai dură: probă de desen, mapă și chiar un interviu.
Deși Iulia a reușit, nota ei a fost mai mică decât în Timișoara, iar eu am intrat cu taxă. Am venit în București cu gândul că voi trece la buget în anul următor.
După finalizarea studiilor de licență, în curtea facultății, Emilia a fost abordată de o antreprenoare care avea în gând să pună bazele unui atelier. Ea i-a spus că nu ar putea lucra singură și că și-ar dori ca Iulia să i se alăture. Așa a început totul. S-au mutat într-un apartament de la Piața Victoriei și s-au angajat la atelierul din proximitate, unde au început să muncească de dimineață până noaptea, învățând din mers cum se face modă, cum se croiește, cum se construiește un brand.
Facultatea le învățase să fie designeri, dar nu a pus prea mult accent pe execuție. Doar o profesoară insista pe importanța tiparului și a execuției, dar cursurile ei erau rare. În lipsa unui mentor, Iulia și Emilia au învățat singure, dar și de la oamenii specialiști de la care au „furat” meseria.
A venit timpul să mergem la master, dar un târg de textile de la Paris ne-a schimbat planurile. Examenul a fost reprogramat cu o zi, iar comisia nu a acceptat să ne evalueze în avans.
Nu au mai mers la master, ci la Paris. „Și a fost cea mai bună alegere”, a subliniat Iulia. Pauza de un an le-a oferit claritate, le-a schimbat conceptul și le-a definit direcția artistică.
Brandul lor s-a născut organic, din pasiune și din multă muncă. Prima colecție, inspirată din tradiții, a fost primită cu entuziasm, a câștigat premii și le-a oferit validarea de care aveau nevoie.
De la IE Clothing la Zestal
Brandul a apărut în 2014, imediat după finalizarea studiilor de master la Universitatea Națională de Arte din București. Primul nume al brandului a fost IE Clothing, o combinație simplă: „IE” venea de la inițialele celor două și făcea trimitere la bluza tradițională românească, iar „Clothing” părea cea mai firească alegere pentru un brand de modă.
Atunci, Iulia și Emilia au lucrat pentru prima dată oficial împreună, într-un proiect comun de disertație, lucru care a stârnit inițial reticențe din partea profesorilor. Cu toate acestea, colecția lor a fost atât de bine primită, încât a deschis prezentarea finală de an, iar profesorii o foloseau ulterior drept exemplu de referință pentru viitoarele generații.
Am fost primele care au ieșit pe podium, pentru că piesele noastre erau greu de îmbrăcat.
Colecția a avut un impact major și a fost trimisă la concursuri, de unde s-au întors cu premii importante. În urma acestor recunoașteri, au fost nevoite să creeze o nouă colecție.
În paralel cu jobul lor din atelier, Iulia și Emilia mergeau la prezentări și expoziții, investind fiecare clipă liberă în dezvoltarea brandului.
Nu pot uita nici acum acea iarnă năprasnică, când zăpadă era până la genunchi. Am mers să cumpărăm materiale pentru o colecție. Ne-am întors cu ele la atelierul unde eram angajate și munceam la haine înainte sau după program, în orele libere.
Au continuat să creeze și să participe la concursuri. Unul dintre cele mai memorabile a fost „Fashion Fanatic”, organizat de Fan Courier. S-au înscris fără mari așteptări, dar au câștigat locul întâi. Premiul a fost o ședință foto completă, cu o echipă profesionistă – fotograf, stilist, make-up artist și, mai mult, au avut și un eveniment de lansare, unde și-au expus următoarea colecție.
Totuși, în timp, „IE Clothing” a început să nu mai reflecte în totalitate complexitatea și profunzimea muncii lor. În cadrul emisiunii „Imperiul Leilor”, Cristina Bâtlan le-a spus: „Aveți niște veșminte superbe, dar ce-i cu numele ăsta?” Pentru ele a fost un semnal de alarmă clar.
Logo-ul stilizat nu era ușor de înțeles, iar cuvântul „Clothing” era asociat cu moda de masă – o contradicție față de piesele lucrate cu migală, în spirit tradițional.
Rebrandingul s-a produs firesc, alături de Inner Pride, o echipă profesionistă din Iași care le-a înțeles pe deplin nevoile, după evenimentul internațional Dubai Expo 2020. Zestal este un nume ușor de pronunțat în orice limbă și care vine de la cuvântul „zest”, care înseamnă „înveliș”, „o a doua coajă”. Zestal se traduce ca esența tradițiilor concentrate într-un înveliș.
Atunci când o simplă schiță se transformă în moștenire
De-a lungul timpului, Emilia și Iulia au creat colecții extrem de iubite și purtate de românce. Fiecare colecție a avut teme distincte, evidențiind detalii și tehnici tradiționale într-un context actual. „Before They Pass Away” a marcat debutul brandului, oferind ținute rafinate cu o eleganță sobră și forme arhitecturale inspirate din portul național românesc. „Zestrar” a continuat această direcție, fiind o traducere modernă a moștenirii vestimentare românești. Piesele monocromatice, realizate din materiale naturale precum bumbac și organza, au evidențiat elemente tradiționale precum mâneca clopot din Maramureș sau mâneca răsucită din Vrancea.
Ulterior, „TezAUR” a adăugat un plus de extravaganță, combinând materiale de înaltă calitate și texturi atipice pentru a crea piese statement care oferă încredere și stil purtătorului. „PoetrIE” se remarcă prin ținute monocromatice cu un aer regal, caracterizate de forme arhitecturale și broderii tradiționale, oferind o combinație de extravaganza și feminitate.
„Legacy” este cea mai îndrăzneață colecție, păstrând totuși stilul tradițional românesc. Geometria modelelor se inspiră din iile din Muntenia, Oltenia și Transilvania, integrând elemente ancestrale în piese contemporane care celebrează feminitatea.
„LinIE” este o colecție care reflectă caracteristicile regionale ale portului tradițional, oferind piese pline de culoare, precum rochii din in cu un touch rustic-boem și bluze vaporoase, decorate cu perle și mărgele cusute manual, iar „Infinity” aduce în prim-plan costumul tradițional, reinterpretat modern pentru a evidenția feminitatea și rafinamentul. Piesele includ croiul iei cu altiță, fote și catrințe tradiționale, precum și brâuri lucrate cu migală.
Cea mai recentă colecție, „Perlá” a apărut dintr-o necesitate și se adresează mireselor. Ea a fost lansată în vara anului trecut și reprezintă un omagiu adus feminității.
Tot mai multe viitoare mirese se adresau echipei Zestal cu dorința de a purta o ținută specială, dar diferită de rochia convențională. Astfel, Perlá a venit cu o altă abordare.
Piesele nu sunt concepute ca un ansamblu unic, ci ca elemente ce pot fi combinate și recombinate cu ușurință: corsete cu fuste vaporoase, bluze delicate alăturate unei fote sau brâuri lucrate manual — toate cu posibilitatea de a fi purtate și după marele eveniment.
Surpriza a fost și mai mare când au observat că Perlá a fost îmbrățișată nu doar de mirese, ci și de alte cliente.
Provocările unui brand de succes
Pentru Iulia și Emilia, una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă în prezent nu este legată de creativitate, materii prime sau cererea pieței, ci de un element esențial, adesea trecut cu vederea: forța de muncă calificată.
Într-o industrie în care rafinamentul detaliului, măiestria execuției și sensibilitatea artistică fac diferența dintre o piesă obișnuită și una de patrimoniu, lipsa meșteșugarilor devine o piedică majoră în dezvoltare. Ceea ce îngrijorează cel mai mult este dispariția treptată a generațiilor de profesioniști din domeniul confecțiilor vestimentare. Nu mai este vorba doar de o lipsă temporară sau de fluctuațiile firești ale pieței, ci de un fenomen structural: desființarea treptată a școlilor profesionale, de arte și meserii, care altădată formau generații întregi de croitori.
Crearea unei piese vestimentare la comandă, așa cum se lucrează la Zestal, presupune nu doar o cunoaștere temeinică a proceselor tehnice, ci și o dexteritate dezvoltată în timp, o răbdare ieșită din comun și o înclinație către frumos, adesea dobândite prin ani de practică.
„Oamenii care vin din industria producției de serie, obișnuiți să lucreze doar pe operațiuni repetitive, nu pot acoperi această nevoie”, a punctat Iulia.
Această problemă devine și mai acută în contextul în care brandul funcționează într-un sistem de producție sustenabil și personalizat, în care fiecare piesă este gândită pentru un om, nu pentru o masă de consumatori.
La Zestal nu există două piese identice, fiecare comandă implică măsurători, ajustări, interpretări și uneori, chiar reinventarea formei. Este nevoie de oameni care să înțeleagă designul, să vizualizeze tridimensional, să coasă cu sensibilitate și precizie.
Apare întrebarea: cum putem motiva tinerii să preia aceste meserii?
Iulia și Emilia cred că nu mai este suficient să le prezentăm doar frumusețea tradiției, ci poate avem nevoie de strategii, de politici educaționale, de investiții în învățământul profesional și, poate cel mai important, este nevoie să reînnobilăm aceste meserii, să le redăm demnitatea și valoarea socială pe care o merită. Fără oameni care să le practice, aceste meșteșuguri riscă să devină simple exponate în muzee.
Totuși, această provocare nu împiedică brandul să se dezvolte în continuare. Pe lângă promovarea colecției „Perlá”, Iulia și Emilia au pregătit și o colecție capsulă de accesorii colorate care pot fi îmbinate ușor cu tot ce are o clientă în garderobă: de la gentuțe până la brâuri. Iar piesa de rezistență va fi parfumul casei Zestal, pe care l-au realizat în colaborare cu un parfumier local. Acesta are un miros proaspăt, care se schimbă pe parcursul zilei.
Parfumul, cu notele sale evolutive, completează perfect această poveste. La fel ca una din piesele lor vestimentare.
Astfel, Zestal continuă să creeze haine care nu urmează trenduri, iar viitorul, oricât de incert ar părea, miroase a in și a perle cusute de mână.
Miraval este un brand de vinuri premium din Provence, regiune celebră pentru rosé-uri. Chiar în inima Bucureștiului, la elegantul Relais & Châteaux Le Bistrot Français, am avut ocazia să simțim gusturi autentice din sudul Franței.
Domeniul Château Miraval are o istorie care se întinde pe mai bine de 800 de ani, fiind atestat încă din secolul al XIII-lea. A aparținut de-a lungul timpului mai multor familii nobiliare și a fost în centrul vieții agricole și culturale din regiune.
În 1970, proprietatea a fost cumpărată de Jacques Loussier, un pianist de muzică jazz, care a amenajat un studio de înregistrări, anume Studio Miraval.
Acolo au înregistrat artiști celebri precum Sting, Pink Floyd (o parte din „The Wall”), AC/DC și chiar The Cranberries.
Brandul Miraval a depășit granițele Europei în 2008, când domeniul a fost închiriat (și ulterior cumpărat în 2012) de către Brad Pitt și Angelina Jolie, în parteneriat cu familia Perrin, una dintre cele mai respectate familii de vinificatori din Franța, renumită pentru Château de Beaucastel din Châteauneuf-du-Pape.
Familia Perrin a dorit gestionarea completă a proceselor agricole și de vinificație, în timp ce Brad Pitt a devenit un ambasador activ al brandului.
După divorțul celebrului cuplu, Brad Pitt a păstrat controlul asupra brandului, în timp ce Angelina Jolie și-a vândut partea.
Un prânz care a început cu Miraval Studio
Locația unde s-a desfășurat prânzul, Le Bistrot Français, este una dintre cele mai rafinate din București.
Imobilul, restaurat cu grijă, păstrează farmecul Belle Époque, cu feronerie decorativă, plafoane înalte și detalii clasice reinterpretate modern.
Deși inițial a fost o casă boierească, locul a trecut prin diferite transformări înainte de a deveni unul dintre cele mai exclusiviste restaurante din București. Le Bistrot Français a fost deschis în 2014, cu viziunea clară de a aduce bucătăria franțuzească fină în România.
Proprietarii au investit nu doar în amenajare și design, ci și în plămădirea unei echipe de profesioniști, colaborând cu chefi și somelieri de top.
De-a lungul timpului, Le Bistrot Français s-a impus drept un etalon al gastronomiei franțuzești în România, fiind recunoscut în ghiduri internaționale precum „Gault & Millau” și „La Liste”.
În cadrul evenimentului, am fost întâmpinați cu Miraval Studio, un vin rosé inspirat de atmosfera creativă a studioului muzical, care are note de fructe roșii, flori albe și citrice, cu un final mineral. Nu după mult timp, ne-a fost adus la masă și Château Miraval Rosé și Blanc, vinul-fanion al brandului Miraval, considerat unul dintre cele mai bune din lume, simbolizând rafinamentul și echilibrul vinurilor din Provence.
Un preparat demn de o zi de început de vară
Înainte de primul preparat, Cheviche-ul de ton care m-a impresionat prin prospețime și contrastul îndrăzneț dintre textura granité-ului de mazăre verde și înghețata fină de hrean, am avut ocazia să degust și Château Miraval Sainte-Victoire, un vin rosé, provenit dintr-o subregiune prestigioasă a Provencei, anume Côtes de Provence Sainte-Victoire AOC.
Acest vin reprezintă o expresie rafinată și terroir-specifică a stilului Miraval, produsă în ediții mai limitate decât rosé-ul clasic Miraval.
Următorul pe listă a fost Château Miraval Muse de Miraval, care s-a numărat printre favoritele mele, este cea mai rară și mai exclusivistă expresie rosé produsă de Château Miraval.
Cel de-al doilea preparat a fost calcanul cu sfeclă roșie afumată. Finețea peștelui a fost pusă în valoare de aromele sfeclei și efervescența subtilă a sosului pe bază de șampanie.
Brânzeturi fine și Château Miraval Felur de Miraval
Este imposibil să nu guști brânzeturi atunci când vine vorba despre un prânz tipic franțuzesc, așa că după cel de-al doilea preparat, Relais & Châteaux Le Bistrot Français ne-a invitat să degustăm două tipuri de brânză alături de niște nuci.
Acestea s-au îmbinat perfect cu Château Miraval Felur de Miraval, singurul Champagne al casei Miraval, lansat în 2020, care este rezultatul unei colaborări între Brad Pitt și familia Péters, renumita casă de Champagne din Grand Cru Le Mesnil-sur-Oger. Mai mult, Brad Pitt a fost direct implicat în selecția finală a stilului vinului.
Realizat într-un număr extrem de limitat, Château Miraval Fleur de Miraval a fost creat prin metoda clasică champenoise. Cupajul se bazează pe un procent majoritar de Chardonnay matur, vinuri de rezervă de mare finețe, care oferă verticalitate, completat de Pinot Noir vinificat ca rosé, care aduce structură, culoare și energie aromatică. Fermentația secundară și maturarea îndelungată pe drojdii conferă vinului o textură cremoasă, de mousse fin.
În pahar, Fleur de Miraval Rosé seduce printr-o culoare elegantă, cu reflexe roz-pal și nuanțe de somon.
De la prânz nu a putut să lipsească desertul, din care, trebuie să recunosc, nu mi-a mai rămas nimic. 100% Vanilie de la Le Bistrot Français este un desert emblematic, care mizează pe simplitatea absolută.
Aparent minimalist, preparatul este construit în jurul unui singur ingredient: vanilia naturală, folosită cu generozitate și în forme variate.
De regulă, desertul include o bază cremoasă, cum ar fi o înghețată artizanală de vanilie Bourbon, acompaniată de inserții aerate sau crocante, cum ar fi bezea infuzată cu vanilie, cremă Chantilly sau mousse delicat.
Fiecare componentă este atent calibrată pentru a pune în valoare dulceața naturală și notele florale, lactice și ușor lemnoase ale vaniliei de calitate superioară.
La prânzul de la Relais & Châteaux Le Bistrot Français, Miraval nu a venit doar cu vinuri, ci cu un fragment din istoria și tradiția lor, care m-a făcut să-mi doresc să ajung la Château Miraval.
Pentru Elena Andrei, arta este un fel de a trăi. A terminat Universitatea de Arte, secția pictură și, în 2011, a pus bazele Istoriato, brandul sub umbrela căruia creează piese de porțelan unice.
Am cunoscut-o pe Elena acum doi ani, într-o tabără de artiști care s-a organizat la malul mării. Deși nu am povestit prea mult atunci, am simțit o conectare imediată. Mi-a atras atenția nu numai prin picturile extrem de vii și florale, ci și prin felul în care arată.
Cu toate că are un trup delicat, este imposibil să nu o reții pe Elena. Poate îți va atrage atenția cultura ei ori cele două șuvițe argintii sau chiar conturul elegant al ochilor, care m-a purtat cu gândul la Amy Winehouse, și chiar machiajul creativ, care pare o poveste care se spune singură.
Mai mult decât un artist-antreprenor, Elena militează pentru drepturile femeilor. Nu este o activistă obișnuită, dar, prin fiecare proiect pe care-l realizează, introduce mici mesaje care au puterea să producă o schimbare.
Un astfel de proiect este „Istoria artei la feminin”, o pagină de Facebook unde spune povești ale marilor artiste care nu au avut loc în istorie din simplul fapt că erau femei.
Încă din anii de facultate, mulți profesori i-au spus că până la Frida Kahlo nu au existat decât două-trei artiste importante și că acestea sunt doar niște excepții. Într-un mediu dominat de profesori bărbați, fără nicio profesoară la catedra de pictură, cu remarci condescendente despre rolul femeilor în artă, Elena a simțit că este ceva profund greșit în felul în care se predă și se înțelege istoria artei. Așa a început să caute.
Nu exista internetul pe care-l avem azi, așa că m-am întors la cărți, la biblioteci și la anticariate.
A început să strângă nume, întâi într-un carnet, apoi în foldere digitale, și până la 25 de ani adunase deja aproximativ 2.000 de artiste. Nu era un hobby, era o misiune.
Momentul decisiv a fost când, într-o revistă despre mari pictori, a găsit doar o notă de subsol despre Phoebe Traquair. O artistă cu o operă complexă, redusă la o mențiune. A fost scânteia care a dus la primul articol scris de Elena, publicat pe profilul ei personal de Facebook.
Nu mi s-a părut normal să reduci o artistă la o banală notă de subsol.
Pagina „Istoria artei la feminin” a apărut din dorința de a face cunoscute aceste nume. Elena a știut că dacă ea nu a învățat despre ele în școală, alții clar nu le cunosc. A vrut să schimbe asta, să le dea femeilor din artă locul pe care îl merită.
Și-a gândit un program editorial strict, cu patru postări pe săptămână, pe care încearcă să-l mențină și astăzi, cu toate că timpul nu prea-i mai permite.
Am deschis și contul de Instagram, dar simt că acest proiect are nevoie să facă un pas mai important.
Păunul regal, de la „spirit animal” la brand
Elena Andrei a fondat Istoriato în 2011, dintr-o pasiune veche pentru ceramică și din dorința de a spune povești prin obiecte create manual. Ideea i-a venit după o perioadă intensă de lucru într-un atelier de porțelan, în timpul facultății, unde s-a angajat inițial ca să se poată întreține.
Timp de patru ani a lucrat alături de Ana Wagner, care era și ea la început de drum. Întreaga experiență i-a deschis „papila” pentru ceramică decorativă și pentru simbolismul din spatele obiectelor.
Cu toate că mi-am dorit o pauză după terminarea studiilor, fascinația pentru acest meșteșug nu a dispărut.
Așa s-a născut Istoriato, atelierul care îmbină arta decorativă cu poveștile. Numele brandului vine de la tehnica istoriato, un stil renascentist care presupunea pictarea unor scene narative pe porțelan.
Elena a adaptat această idee în stilul propriu, creând obiecte care trec printr-un proces aproape alchimic, de la materia brută la forme delicate, pictate cu grijă.
Primul set oficial realizat sub numele Istoriato a fost un cadou pentru nunta celei mai bune prietene: farfurii pictate manual cu păuni regali.
Acest motiv, păunul, a devenit în timp simbolul atelierului. Astăzi se regăsește până și în sigla brandului.
Inițial, Istoriato era asociat cu un fluture auriu într-o pecete de ceară. Rebrandingul a venit firesc, în 2023, după mai bine de un deceniu în care Elena a lucrat intens, mai mult pe comandă. S-a trezit într-o dimineață și a simțit că imaginea micii afaceri nu o mai reprezintă.
Am simțit nevoia unei schimbări. Tot atunci am lansat și site-ul, un pas important după ani de vânzări exclusiv prin rețele sociale sau platforme externe. A fost un proces migălos, de la fotografierea produselor și organizarea colecțiilor până la partea tehnică, de SEO și structură.
Un alt punct de cotitură a fost diversificarea produselor. Dacă la început crea doar veselă decorativă, din 2016 a început să modeleze și bijuterii din ceramică. A fost o provocare, mai ales că nu avea pregătire formală în acest domeniu, ci doar experiența acumulată în atelierul în care lucrase.
A învățat pas cu pas, prin exercițiu și prin greșeli. Și astăzi mai are parte de surprize în atelier, cum ar fi glazuri care nu ies cum trebuie sau obiecte care se fisurează în cuptor. Dar exact această imprevizibilitate a ceramicii o fascinează și o face să revină mereu la masa de lucru.
smart
O altă formă de a spune povești
În spatele creațiilor Istoriato stă un proces laborios, încărcat de multă chimie, răbdare și pasiune. În lumea ceramicii există o glumă că, după ce deschizi cuptorul, tot ce îți mai rămâne este să te închini și să speri că zeul ceramicii va fi de partea ta.
Modelarea bijuteriilor începe manual, din pastă de porțelan, urmată de o primă ardere, biscuitarea, la 900°C, proces în care se elimină apa și impuritățile, rezultând piese mate și fragile. După biscuitare, urmează glazurarea pentru a obține luciul specific, apoi o nouă ardere la temperaturi între 1100°C și 1240°C. Pentru decorarea finală, obiectele sunt pigmentate cu aur coloidal, platină sau sidef, și supuse unei ultime arderi mai blânde, între 780 și 800°C. Acest proces meticulos poate dura luni întregi.
Spre exemplu, cea mai recentă serie, formată din 200 de bijuterii, a început să prindă viață încă din ianuarie.
Elena lucrează mereu cu un număr mare de „blankuri”, piesele de bază, pentru a eficientiza arderile și a le distribui ulterior în colecții distincte.
Cea mai recentă colecție este „Wings and Feathers”, unde piesele „poartă” motive de aripi și pene, iar bijuteria care a avut cel mai mare succes la public a fost My Lovely Tarot, care conține imagini ale Arcanelor Majore. La capitolul veselă, colecția „Regal Peacock” rămâne una dintre cele mai dragi ale artistei.
De asemenea, sub umbrela Istoriato există și colecții dedicate vegetației, precum „One Hundred Flowers”, „Dandelion Seeds” sau „Lavender Whispers”, care aduc în prim-plan contrastul dintre zonele pline de detalii și spațiile goale, o semnătură vizuală aparte.
smart
O altă colecție care a rămas aproape de sufletul Elenei este „Gingașa Țară de Porțelan”, inspirată din „Vrăjitorul din Oz”.
În lucrările recente, explorează și teme mai intime, cum ar fi vulnerabilitatea feminină, prin colecția „Sink Me Deep”, în care siluetele feminine sunt împletite cu flori, păstrând un stil minimalist. Jocurile de sidef, rozuri și nuanțe verzi sunt integrate subtil, păstrând echilibrul.
Dragostea pentru păsări și plante este o sursă constantă de inspirație. Nu o dată s-a întâmplat să mă las cucerită de albume de botanică sau ornitologie.
Cuvintele sparte ale Elenei
Instalația „Cuvinte Sparte” nu a fost concepută ca lucrare artistică propriu-zisă, ci ca o formă de catharsis. Artista a pornit de la relația toxică prin care a trecut, dorind să exorcizeze durerea și traumele rămase.
Primele obiecte realizate au fost o cană și o farfurie din porțelan, decorate cu flori delicate, dar care ascundeau în interior cuvinte dure, precum „Zdreanță” sau „Mănâncă tu pământ”, expresii reale, pe care fostul ei partener i le-a adresat.
Am făcut un apel anonim către un grup online de femei care discutau despre violența domestică, rugându-le să contribuie cu expresii abuzive pe care le-au auzit în relații. În scurt timp, am primit răspunsuri de la aproximativ 50 de femei. Multe dintre mesajele primite se repetau: de la clasicul „nimeni nu o să te mai iubească” până la amenințări violente precum „o să joc fotbal cu capul tău”.
Procesul de transpunere a acestor mesaje în obiecte de porțelan nu a fost ușor. „În general pictez piese de veselă destul de rapid, dar în această serie reușeam uneori să finalizez un singur obiect pe săptămână.”
Încărcătura emoțională a fost copleșitoare. Elena a fost norocoasă fiindcă în acea perioadă mergea și la terapie, lucru care a ajutat-o să facă față valului de agresivitate cu care s-au confruntat toate acele femei.
Am ales cuvintele cu atenție, optând pentru acele expresii care se repetau frecvent și care puteau fi integrate în desenul obiectelor. Expoziția a fost concepută sub forma unei instalații, o masă de familie aparent festivă, decorată cu veselă fină, fructe uscate și cristale, dar care ascundea mesajele de abuz.
Șervețelele pictate cu insulte și obiectele cu toate acele „cuvinte sparte” compuneau un peisaj estetic ambiguu, frumos și dureros în același timp, o „frumusețe schizoidă”, cum a numit-o artista.
Reacțiile publicului au fost intense. Unele femei au izbucnit în lacrimi, empatizând profund cu tematica. Unii bărbați, în schimb, au fost șocați, dar nu de gravitatea mesajelor, ci de „îndrăzneala” de a le scrie pe obiecte.
După expoziție, Elena s-a întrebat ce să facă cu piesele create. A luat în considerare chiar ideea de a le sparge la final, ca un act de eliberare. Totuși, le-a păstrat într-o cutie, care se află acum în atelierul ei.
Elena crede că Istoriato se diferențiază de alte branduri românești de ceramică prin fundalul ei artistic, dar și prin obsesia pentru expresia prin culoare și simbol. Pentru ea, fiecare obiect este, în esență, o mică operă de artă. Nu este suficient ca o cană sau o farfurie să fie funcțională, ele trebuie să spună o poveste, să transmită emoție, să se simtă ca un tablou purtat în viața de zi cu zi.
Poți recunoaște cu ușurință o cană sau o bijuterie lucrată de mine dintr-un șir de sute, datorită contururilor fine din aur coloidal, intensității cromatice, detaliilor decorative și a stilului care pendulează între oniric, art nouveau și art deco. Suprafețele sunt pline, lucrate până la saturație, dar fără a pierde armonia.
Aceeași pasiune se regăsește și în colecțiile de bijuterii. Ele sunt la fel de colorate, expresive și atent pictate manual.
Istoriato nu este doar un brand de ceramică, ci un spațiu unde meșteșugul devine mesaj.
Proiecte precum „Istoria artei la feminin” sau „Cuvinte Sparte” evidențiază faptul că Elena nu se teme să atingă subiecte grele, dar, totuși, face asta cu o sensibilitate și o eleganță care amplifică forța fiecărui mesaj.
