La baza acestei campanii se află o poveste reală, o poveste ce nu își cere dreptul la perfecțiune, ci se manifestă prin autenticitate.
Oana Zara și Bogdan Medvedi sunt mai mult decât protagoniști – sunt martorii propriei lor povești de iubire, una ce nu se măsoară în momente perfecte, ci în clipe sincere, vibrante și eterne.
Inspirat de această conexiune profundă, brand-ul STIL Diamonds redefinește bijuteria nu doar ca accesoriu, ci ca un legământ de neclintit, o promisiune sculptată în aur și luminată de strălucirea diamantelor.
Cu o experiență de peste 30 de ani în arta bijuteriilor, STIL Diamonds celebrează iubirea care transcende timpul.
Fiecare piesă reprezintă mai mult decât un obiect de preț, fiind o mărturie a emoției pure, a devotamentului și a frumuseții fără sfârșit.
La fel ca aurul care nu-și pierde niciodată splendoarea, iubirea autentică rămâne neschimbată, indiferent de vreme, indiferent de loc.
Deșerturi infinite. Valuri nesfârșite. O iubire fără limite.
În doi, orice drum devine o poveste. Cei care iubesc nu se tem de vânturi puternice sau de călătoria către necunoscut—pentru că împreună înseamnă echilibru, curaj și libertate.
Shooting-ul campaniei LOVEPRINT by STIL Diamonds a fost realizat într-un decor ce evocă esența poveștii, la malul Mării Negre, printre dune de nisip și în dansul valurilor.
Împreună cu Black Sheep, artistul din spatele acestei viziuni, Tibi Clenci, a surprins frumusețea organică a iubirii în tonuri calde de bej, crem și auriu, nuanțe ce îmbrățișează strălucirea prețioasă a aurului și a diamantelor.
În această fuziune dintre natură și emoție, fiecare imagine devine o declarație: deșerturile și oceanele pot separa tărâmuri, dar nu și suflete.
Bijuteriile alese pentru campania LOVEPRINT sunt creații cu perle, piese iconice din aur galben sau accesorii reprezentative pentru categoria BRIDAL – inele de logodnă cu diamante și verighete realizate cu măiestrie în atelierul STIL Diamonds din Râmnicu Vâlcea.
Fiecare bijuterie este concepută pentru a deveni simbolul unei povești de dragoste autentice, o amprentă a emoțiilor ce durează o viață întreagă.
Prin LOVEPRINT, STIL Diamonds capturează mai mult decât estetica bijuteriilor – surprinde amprenta unei iubiri eterne. Oana și Bogdan nu sunt doar protagoniștii campaniei, ci esența sa: dovada că dragostea adevărată există, că fiecare poveste merită să fie scrisă în aur și că, dincolo de orice, iubirea reprezintă diamantul vieții.
În urmă cu aproape cinci ani, Raluca Hăulică a fondat Alura, un brand de încălțăminte pentru femei care se impune prin simplitate, eleganță și, poate cel mai important, prin confort.
Când pășești în showroom-ul de la etajul unu al căldării de pe Constantin Mille numărul 18 ai sentimentul pregnant că te îndrepți către o experiență. Atmosfera este caldă, muzica din surdină sună familiar și ești primit cu un zâmbet cald și o cafea fierbinte. Prin ferestrele înalte intră lumina naturală care pune în evidență fiecare pereche de pantofi.
Acum cinci ani am pornit cu o misiune, aceea de a oferi femeilor din România pantofi cu toc confortabili.
Inițial, Raluca a distribuit alte branduri. Era nouă în domeniu și testa. Bineînțeles, nu își putea pune amprenta pe ceea ce vindea, dar simțea că a început să acopere nevoia care exista în piață. „Acum suntem în punctul în care tot ceea ce producem este confortabil, dar mai mult decât atât, lucrăm mult și la design. Alura este un brand tehnic, care analizează datele și, matematic, își dă seama care este cea mai bună soluție. În același timp, urmărim trendurile internaționale. În trecut, în România, moda ajungea cu întârziere, acum, cred, româncele se pot bucura de anumite modele în același timp cu restul Europei”, a zis ea privindu-mă în ochi.
După aproape cinci ani de viață, Alura a început să se definească ca un brand de încălțăminte care acordă o atenție deosebită asupra produselor minimaliste, care au accesorii subtile, dar rămân feminine, elegante și la modă.
Mai mult, ei se concentrează, spre deosebire de alte afaceri romanești, pe balerini.
Este o prăpastie între cine eram eu acum cinci ani, când am pornit Alura, și cine sunt astăzi. Ne-am maturizat în toată această perioadă. Atât eu, cât și brandul. Râd de fiecare dată când rețelele sociale îmi mai arată amintiri de la începutul călătoriei mele în acest domeniu, fiindcă văd diferențe până și în felul în care făceam pozele de produs. Totul era rudimentar. Acum avem colaborări cu influenceri precum Codrina Apostol, alături de care am realizat o colecție capsulă, dar și cu modele cu CV-uri stufoase. Mai mult, suntem pe platforme internaționale și pot spune chiar că avem fane înfocate.
De puțin timp, Alura a legat o colaborare și cu divizia de beauty al unui faimos brand de lux, care are un mic stand în showroom. Fiindcă publicul este același, Raluca a luat decizia să se asocieze cu un brand care activează pe o nișă conexă. Dorința a fost aceea de a-i face pe oameni să înțeleagă că pot descoperi produse de calitate pe mai multe verticale.
Când provocările nu te opresc
Atunci când privește la anul care a trecut, Raluca vede toate realizările, dar și provocările cu care s-a confruntat, din care a desprins lecții importante. Spre exemplu, deschiderea showroom-ului, în februarie 2024, nu a fost deloc ușoară.
„Investiția de timp, bani și eforturi din toate părțile a fost considerabilă. Cu toate că pare simplist, s-a muncit enorm la acest loc, iar în acel punct nu știam cum va fi primit”, a continuat Raluca după ce s-a ridicat cu eleganță de la birou și a deschis geamul.
Cea de-a doua provocare din 2024 au reprezentat-o stocurile. Alura este un brand sustenabil care nu își dorește să producă mai mult decât vinde, numai că cererea a fost mai mare decât s-au așteptat. Au vândut 8500 de perechi, atât B2B, cât și B2C.
B2B, pentru noi, este parteneriatul cu Fashion Days. La final de an ne-am dat seama că cele 8500 de perechi nu au fost suficiente. În 2025, pe lângă colecția de genți pe care o avem în lucru, dorim să mărim volume într-o manieră sustenabilă. Mai exact, nu vom renunța la sistemul de precomandă, dar vom produce din timp o cantitate ceva mai mare.
Deși showroom-ul a implicat o muncă și o investiție considerabilă, după aproape un an brandul culege în continuare roadele. Alura nu e un magazin, ci de un soi de oază pentru femeile care își doresc să se desprindă din cotidian și să își ofere puțin timp pentru ele însele.
Nu o dată s-a întâmplat ca unele doamne și domnișoare să vină cu poze cu ținuta la care trebuie să asorteze perechea ideală.
Din acest motiv am implementat sistemul de programări, fiindcă dorim ca fiecare femeie care ne trece pragul să se bucure de tot timpul de care au nevoie.
Mai mult decât atât, odată cu deschiderea showroom-ului, Alura a dat startul și evenimentelor care creează foarte mult conținut organic printre utilizatori, aducând mai multă vizibilitate și oportunități brandului.
„Cred că marketingul se va muta destul de mult în offline. Acest lucru se întâmplă deja în afară, deci cu siguranță și România va urma exemplul. Spre exemplu, conglomeratele de branduri de lux cumpără case vechi și mari special pentru evenimente în timp ce afacerile mici deschid tot felul de pop-up shop-uri cu scopul de a-și cunoaște, real, clienții”, a subliniat Raluca.
Colecție cu parfum de primăvară
În ziua în care am fost să-i iau interviu Ralucăi, în magazin, era în desfășurare ședința foto pentru noua colecție. Olga, modelul, se pregătea să mai pozeze o pereche, fotograful testa lumina, iar în dreapta lor erau aliniați zeci de perechi care te invitau să le probezi.
De fapt, în acest moment pregătim colecția de toamnă a anului 2025, dar cumva acum pozăm și promovăm colecția de primăvară.
De fiecare dată când pregătesc o nouă colecție, au în minte nu numai datele, ci și dorințele clientelor. Se naște astfel o listă amplă de „dorințe”, pe care o filtrează ulterior. Următorul pas în crearea unei colecții este discuția cu fabrica din Spania pentru a afla care sunt calapoadele pe care le au, dar și baza de producție.
În funcție de răspunsul lor și direcția de design Alura, încep să gândească modelele. De multe ori aleg să se axeze pe structuri, pe piele și materiale decât pe accesorii. În cazul în care sunt pantofi care necesită accesorii, acestea trebuie să fie de o calitate superioară pentru a nu îngreuna procesul de fabricație.
Acum suntem înnebunite după kitten heel. Dar și acest kitten heel poate să fie diferit. De exemplu, acum am descoperit un nou toc pe care îl vom folosi la foarte multe modele din colecția nouă. Acesta este foarte mic, dar în același timp este și sexy, și feminin, și îți conferă o altă ținută. Adevărul este că, indiferent ce s-ar zice, un toc îți schimbă alura, indiferent dacă este de trei sau de nouă centimetri.
Mostrele vin după o perioadă destul de lungă de timp. În mod normal se produc în mărimea 37, dar fiindcă este important ca Raluca să le probeze pe fiecare în parte, partenerii de la fabrică fac o excepție și le realizează pe mărimea 38.
După probă apar mici modificări și, uneori, sunt nevoiți să renunțe chiar la unele modele fiindcă nu se ridicau la standardele de confort pe care le-au impus.
Suntem exigenți. Abia după tura finală de modificări intră în producție. Între timp, noi facem ședințele foto, începem procesul de promovare și dăm start la precomenzi.
După ce colecția a prins viață, fiecare ajunge la clienta Alura, pe care Raluca o descrie ca o femeie de aproximativ 30 de ani, pasionată de modă, care își dorește să se îmbrace corect, care caută să-și definească stilul personal mai degrabă decât să urmeze trenduri.
Clienta Alura preferă brandurile mici, care oferă calitate, și privește fiecare achiziție vestimentară ca pe o investiție. De asemenea, are aspirații și ambiții mari, fie că lucrează în corporație ori este avocat, medic sau antreprenor.
Mă simt ca pe un podium de modă de fiecare dată când văd cât de sofisticate și elegante sunt femeile care ne calcă pragul.
Antreprenoriat în vremuri tulburi
Cu toate că Raluca a demarat Alura în plin an pandemic, simte că 2025 aduce multă incertitudine. Recent a discutat cu diverse antreprenoare care au ales să nu investească mai mult într-un site, în producție ori chiar într-un showroom tot din cauza faptului că viitorul nu este sigur.
Deși este conștientă că multe proiecte vor fi puse pe pauză în acest an, fiind o optimistă, Raluca alege să vadă oportunitatea în aceste situații de criză.
Este esențial să ne schimbăm perspectiva. Acum apar anumite goluri în piață de care poți profita. Cine își va asuma riscuri mai mari, dar care să fie bazate pe calcule și analize, va avea de câștigat. Antreprenorii trebuie să-și aleagă foarte bine canalele de distribuție și chiar îi încurajez și îndrum să apelez la platforme mai mari, la distribuitori care își asumă aceste costuri de marketing care dor atât de mult și, în același timp, să găsească canale organice de social media pe care să le poată exploata și explora.
Consumatorul este mult mai dispus să cheltuiască sume mai mari acum, cu condiția ca acel produs să fie calitativ și să livreze ce promite.
Industria de high luxury este în scădere, iar acest lucru este o oportunitate pentru cei care dețin afaceri de lux cu prețuri accesibile.
Cu o viziune optimistă asupra viitorului, brandul continuă să ofere experiențe unice și să se extindă, adresându-se unei clientele sofisticate, care consideră fiecare achiziție o investiție în propria imagine.
La 31 de ani, Elena Cornilă respiră fotografie. Cu toate că prima ei facultate a fost cea de Management, și-a dat seama rapid că există o singură cale: să-și urmeze pasiunea.
Încă din adolescență, Elena a avut o fascinație pentru revistele de modă, pentru estetic, pentru campaniile și advertorialele pe care le vedea în paginile acestor publicații. Mai mult, pe atunci făcea și dans. Se hrănea cu muzică și street dance.
Apoi m-am îndrăgostit pentru prima dată. Aveam 16 ani. Atunci am crezut că băiatul mi-a plăcut, dar de fapt m-a atras ceea ce făcea el, adică fotografia.
Primele fotografii pe care le-a realizat au fost cu colegii de la cursul de dans. De când a pus prima oară mâna pe un aparat DSLR, a știut că acesta era drumul ei.
În momentul în care a absolvit, părinții i-au spus că au strâns niște bani pentru ea, ca să studieze în afară. După o discuție serioasă, Elena a decis ca din acel fond să își ia un aparat foto profesional și să aleagă o facultate românească.
Nu am ales să studiez fotografia în țară, fiindcă atunci totul era destul de rigid și îmi era teamă că sistemul îmi va dilua stilul și esența.
La facultatea de Management, Elena a învățat cum să se organizeze, cum să coordoneze un proiect și, în paralel, a continuat să studieze fotografia. Urmărea tutoriale pe YouTube, mergea la workshop-uri și, treptat, a început să „prindă” și mici proiecte.
A fost fotograf la concursuri de dans, apoi în cluburi, la unele evenimente și nu o dată a avut ocazia să experimenteze fotografia și într-un studio.
Tot ce voiam era să capăt experiență și să-mi pun niște bani deoparte. În timp ce lucram la licență am avut și prima mea campanie cu un brand de modă. Alexandru Mănescu de la Aleksander Revas, a fost primul designer care mi-a acordat încredere completă și cu care încă lucrez după zece ani.
Cuibul din Dorobanți
La un an după ce a terminat facultatea, prin iarnă, Elena și-a îndeplinit încă un vis, acela de a pune bazele primului ei studio. Acesta era situat pe Calea Dorobanți, într-o casă veche, parcă scoasă dintr-o poveste.
Au urmat niște ani în care a căpătat experiență. Pe lângă proiectele pe zona de modă, a început să colaboreze cu corporații pentru evenimente și a intrat în industria muzicală, unde era chemată să fotografieze artiști pe covorul roșu.
Din cauza unui eveniment nefericit de la studio, când am avut probleme cu electricitatea, a trebuit să mă mut într-o locație ceva mai mică.
Când a venit pandemia, Elena era într-o perioadă în care muncea enorm. Poza la noul studio, dar pentru proiectele mai mari închiria spații mai potrivite. Atunci a început să lucreze și la videoclipuri muzicale. A învățat ce înseamnă producția și regia.
Toată viața ei s-a schimbat în momentul în care Alex, un bun prieten al ei, de profesie hair stylist, i-a lansat provocarea de a merge să studieze fotografia la Londra.
Era luna septembrie și țin minte că i-am spus lui Alex că nu am niciun plan, că perioada de admitere este posibil să se fi încheiat, că nu am nicio șansă, că am o relație de lungă durată în țară, clienți, proiecte…
Doar că Marea Britanie și, în special, Londra, o atrăgeau pe Elena ca un magnet. Trebuia să facă acest pas, trebuia să plece.
Viața unei fotografe românce la Londra
„Mi-am asumat decizia. Am lăsat tot și am înaintat actele”, mi-a spus Elena privindu-mă pe după ramele groase și negre ale ochelarilor. „Întreaga experiență a fost o provocare pe care mă bucur că am trăit-o”, a continuat ea.
Primul an de studiu la Londra nu a fost așa cum s-a așteptat. A reușit să se întoarcă în România chiar înainte ca granițele să se închidă din cauza pandemiei.
În timp ce colegii mei își făceau proiectele în casă, cu familiile ca personaje principale, eu, fiind în România, am avut mai multă libertate de mișcare.
Din anul doi lucrurile au reintrat în normal și Elena a putut să lucreze cu un echipament atât de complex pe care, a subliniat râzând, nu-l avea la facultatea din București. Mai mult, tutorele ei era asistenta celebrului fotograf Tim Walker, ceea ce a dus la o interacțiune între ei.
A fost provocată să meargă dincolo de comercial, să își exploreze latura artistică și să privească fiecare subiect cu „alt ochi”.
Visam să rămân în Londra, dar Brexitul nu mi-a oferit această posibilitate. După ce am absolvit, m-am întors în România cu o altă experiență și cu un bagaj burdușit de cunoștințe.
Plecarea la Londra a fost momentul în care s-a analizat cu cea mai mare sinceritate. Atunci a înțeles perfect cine este și, poate cel mai important, cine nu mai este.
Cand s-a Întors în țară, piața nu o mai cunoștea. A trebuit să o ia de la zero.
În această industrie, ca în multe altele, este important să ții legatura, să fii prezent, să fii activ, să fii disponibil. Nu am reușit să bifez niciun punct și nu mă așteptam să fie totul cum era înainte să plec.
Burnout-ul și reinventarea
Înainte să se întoarcă în București, Elena a fost provocată de o femeie din Londra să iasă din zona de confort.
Mi-a zis să o folosesc drept model pentru nuduri. Am fost noi două, trei haine, câteva accesorii și o cameră de hotel.
Cu acele imagini îndrăznețe, Elena și-a făcut din nou simțită prezența în România. Acestea au fost expuse într-o cafenea micuță, dar cochetă, și foarte bine primite de public.
Având acel bagaj de cunoștințe și dorința să demonstreze ce știe și ce poate, Elena a spus „da” tuturor oportunităților. Campanii, BTS, portrete, expoziții, advertoriale, lookbooks, evenimente și lista nu se oprește aici. A reușit să-și creeze sisteme care îi permiteau să livreze repede, dar fară să facă compromisuri legate de calitate.
La scurt timp, din cauza unei oboseli cronice, a luat decizia să ia o pauză de la fotografie. S-a dedicat producției video și chiar a început să coordoneze videoclipuri muzicale și reclame. Principala prioritate a fost sănătatea, așa că în 2023 și jumătate din 2024, Elena și-a reconstruit viața în București.
Este extrem de important să „citesc” ce îmi transmit artiștii, fiindcă, de multe ori, nu avem suficient timp la dispoziție să stăm la povești, să descopăr care sunt dorințele lor și de unde pornesc ele. Nicio ședință foto nu seamănă cu alta. Trebuie să mă adaptez constant chiar dacă „îmi fac temele”.
Astăzi, Elena nu este numai fotograf, ci poartă mai multe „pălării”. Într-o zi este producător, în alta Creative Director, dar are și perioade în care doar pozează și editează. Mai mult, fiind freelancer, este și un fel de agent pentru propriul brand: merge la întâlniri cu clienții, negociază, trimite mailuri, se ocupă de acte și facturi.
Când sunt în spatele camerei nu simt că mă ascund. Corpul îmi este invadat de adrenalină, dar, în același timp, mă cuprinde și o stare profundă de pace. Intru ca într-o transă, îmi las imaginația și creativitatea să mă conducă. Lucrez mult cu subiectul din fața mea. Îmi place să mă joc cu energia care se creează, să o modelez, ca să surprind ce trebuie în fotografii.
Dualitatea Elenei și profunzimea sa este emanată de fiecare fotografie pe care o realizează. Unele imagini sunt ori foarte colorate și curate, ori foarte brute, puțin editate, ba chiar alb-negru.
Elena Cornilă își dorește să exploreze în continuare lumea fotografiei și să surprindă poveștile oamenilor din jurul său. Mai mult, vrea să își dezvolte stilul și să creeze imagini care să inspire și să emoționeze publicul.
Pe lângă proiectele personale, Elena colaboreaza cu branduri, artiști și personalități publice care împărtășesc aceeași pasiune pentru frumos și autenticitate.
Cred că fotografia poate schimba lumea.
Versatilitatea, în acest caz, este un atu, iar povestea ei este un exemplu remarcabil de curaj, perseverență și evoluție continuă.
Sala Radio a găzduit cea de-a cincea ediție a Galei Zetta, în cadrul căreia au fost prezentate povești de viață inspiraționale a unor pacienți – eroi și medici, care au demonstrat că medicina nu este doar o știință, ci și o artă care implică grijă, compasiune și dăruire.
Că în fiecare an, medici, susținători și pacienți s-au reunit pentru a celebra realizările în domeniul medical și pentru a-și reînnoi angajamentul de a schimbă vieți prin operații complexe realizate pro bono.
Faptul că Asociația Zetta reprezintă un suport pentru pacienții fără posibilități financiare se datorează în principal medicilor care se implică pro bono, dar și sponsorilor sau persoanelor fizice care donează către asociație. Doar în anul 2024 au fost realizate 146 de intervenții chirurgicale pro-bono, însă, în total, în cei 7 ani de la înființare, prin Asociația Zetta au fost realizate 830 de operații. A cincea ediție a galei a fost plină de momente extrem de emoționante, începutul fiind marcat de proiecția unui film de prezentare a activității Asociației Zetta, realizat pro-bono de Alina Amza, a spus Andreea Constantin Vîlcioiu, membru fondator Asociația Zetta.
„Pe lângă momentele clasice ale galei noastre, orientate către omagierea pacienților cu povești deosebite de curaj, de luptă împotriva bolii și de colaborare cu echipa medicală și cu echipele de sprijin ale Asociației Zetta, gala a avut și momente dedicate premierii unor medici speciali, deosebiți. Premiile pe care noi le dăm în fiecare an sunt pentru excelență medicală și implicare umană, plus câteva premii speciale pentru medici.
În acest an am lansat un program numit Aripi Zetta, destinat tinerilor chirurgi plasticieni și celor din alte câteva specialități, tineri chirurgi de viitor. Acest program a fost împărțit în două: sublinierea meritelor și premierea unor medici cu mare potențial, pe care i-am onorat cu premiile Rising Star 2024.
Apoi, au fost acordate premiile clasice pentru cei mai buni rezidenți de chirurgie plastică din anul anterior. În final, am oferit șapte burse lunare pentru rezidenți avansați, care să efectueze un fel de practică în Spitalul Zetta. Aceste burse s-au adăugat celor șase fellowship-uri, cu o durată între patru și șase luni, destinate tinerilor medici specialiști care au terminat în ultimii doi ani specialitatea și care demonstrează calități deosebite și motivație pentru chirurgia reconstructivă și microchirurgie reconstructivă. Ne dorim să îi propulsăm prin aceste stagii, unde sperăm să le „crească aripile” pentru o carieră de succes.
Profit de ocazie și mulțumesc tuturor celor care au participat la gală – sponsorilor, partenerilor și oamenilor obișnuiți care au contribuit, fiecare după posibilități, la sprijinul financiar de care s-a bucurat Asociația Zetta în anul anterior. În final, acest sprijin s-a transformat în ajutor pentru 146 de pacienți.
Mulțumim încă o dată tuturor celor care ne-au sprijinit, care ne-au ajutat să ajutăm mai departe! Astfel de inițiative ne încarcă cu energie, cu dorința de a continua să lucrăm în interesul pacienților și al medicilor tineri, de perspectivă. Simțim că suntem pe drumul cel bun și că trebuie să continuăm”, a spus Dr. Dragos Zamfirescu, inițiatorul Asociației Zetta.
În cadrul galei de premiere au fost acordate următoarele premii:
Excelență medicală și implicare umană
Prof.Dr. Horia Stanca
Prof.Dr. Adrian Miron
Prof.Dr. Dan Tănase și echipa (Dr. Sorin Rădulescu și Dr. Costin Dumitru)
Interpretat de talentata Nathalie Lermitte și conceput și regizat de Gil Marsala, PIAF! The Show este unanim considerat de apropiații lui Édith Piaf cel mai frumos tribut adus vreodată carierei cântăreței.
În PIAF! The Show, Nathalie Lermitte poartă spectatorul prin cariera și viața emoționante ale „Micuței Privighetori” – „la Môme Piaf” – cu celebrele cântece „La Vie en rose„, „Non, je ne regrette rien” sau „Milord”.
„Nathalie Lermitte redă într-un mod miraculos sufletul și timbrul lui Piaf!” – Le Parisien
„Dramatic, spiritual, cald, autentic și fantastic cu totul!” – The New York Times
„Acesta este cel mai frumos tribut adus Édith pe care l-am vazut vreodată” – Christie Laume, sora lui Théo Sarapo, ultimul soț al lui Édith Piaf
PIAF! The Show a atins succesul mondial cu ajutorul inegalabilei Nathalie Lermitte, una dintre cele mai apreciate artiste ale Franței.
Nathalie Lermitte s-a născut într-o familie de muzicieni și a început să cânte încă de la vârsta de șase ani în trupa tatălui ei, iar la optsprezece ani a lansat primul album «Tu es tout ce que j’aime», două extrase pe single vânzând peste 400.000 de copii.
Melodia omonimă a fost remarcată de posturile de radio franțuzești, care au început să o difuzeze frecvent, lansând astfel cariera națională a artistei. Cântareața și-a continuat cariera înregistrand numeroase coloane sonore pentru seriale de televiziune și animații, iar 1989 a marcat începuturile artistei în teatrul muzical, fiind abordată să joace în spectacolul „Starmania” timp de trei ani pe scena teatrului Marigny din Paris, iar apoi într-un turneu internațional încheiat în Moscova și Sankt Petersburg.
Cariera artistei a continuat cu o serie de musical-uri în care, de cele mai multe ori, a jucat rolul lui Édith Piaf, culminând cu PIAF! The Show, considerat cel mai mare omagiu adus lui Piaf.
GIL MARSALLA
Gil Marsalla studiază muzica încă de la vârsta de 14 ani și a avut o carieră împlinită ca muzician, director muzical, dirijor și director artistic.
A produs cu succes spectacole muzicale și teatrale, precum și evenimente de amploare în ultimii 20 de ani, cel mai recent cu propria sa companie de producție, Directo Productions, pe care a fondat-o în 2001 cu scopul de a sprijini și prezenta artiști francezi.
Publicul român are ocazia anul acesta de a se bucura de încă unul dintre spectacolele produse de Gil – „FORMIDABLE! AZNAVOUR” cu Jules Grison, pe 6 decembrie, la Circul Metropolitan din București.
Poveștile nemuritoare de dragoste se scriu dintotdeauna în aur și diamante.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat să imortalizeze iubirea prin bijuterii care să treacă testul timpului.
La STIL Diamonds, această căutare a perfecțiunii devine realitate în fiecare inel de logodnă creat cu măiestrie în atelierul propriu din Râmnicu Vâlcea.
Brand românesc cu o tradiție de peste 30 de ani în arta bijuteriilor din aur, STIL Diamonds este locul unde poveștile de iubire prind contur sub forma unor piese de o frumusețe rară.
Inelele de logodnă create în atelier sunt mai mult decât simple bijuterii – sunt simboluri ale eternității, ale jurămintelor făcute în șoaptă și ale visurilor împărtășite de către îndrăgostiți.
Fiecare inel de logodnă STIL Diamonds este realizat cu o atenție desăvârșită, încrustat cu diamante naturale alese cu grijă și montate în aur, pentru a refracta nu doar lumina, ci și intensitatea sentimentelor care îl însoțesc.
Iar pentru cei care doresc ceva cu adevărat unic, atelierul STIL Diamonds oferă posibilitatea de a crea bijuterii custom made, transformând fiecare dorință într-o capodoperă de purtat o viață întreagă.
Un inel de logodnă cu diamant nu este doar o declarație de iubire, ci și o promisiune că, asemenea diamantului, dragostea va rămâne neatinsă de trecerea timpului. În fiecare fațetă strălucește un moment, o amintire, un început de drum împreună.
Pe măsură ce Ziua Îndrăgostiților se apropie, STIL Diamonds vă invită să găsiți cadoul perfect pentru persoana iubită. Un inel de logodnă cu diamant nu este doar un gest romantic, ci o mărturie a unei iubiri fără sfârșit.
Alegeți un simbol care va dăinui dincolo de timp, creat special pentru o poveste unică.
Opt dintre cele mai apreciate lungmetraje nordice recente, premiate la mari festivaluri, un documentar despre Roy Andersson, filmul-cult al lui Nicolas Winding Refn, „Pusher”, proaspăt restaurat, o invitată specială din Islanda şi două proiecții pentru copii fac parte din programul secţiunii de cinema a primei ediţii Nordic Festival.
Filmele vor fi proiectate la Cinema Elvire Popesco, iar programul şi biletele sunt disponibile pe website-ul festivalului, nordicfest.ro. Selecţia cuprinde câte două titluri din cele cinci ţări nordice: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia, iar marea majoritate a filmelor se văd în premieră la Bucureşti în cadrul Nordic Festival.
„Programul reflectă bogăţia stilistică şi tematică extraordinară a cinematografiilor nordice, care sunt printre cele mai incitante din Europa. În ciuda diversităţii lor, filmele alese sunt unite printr-un amestec de dramă şi umor, de multe ori negru şi inconfortabil, şi o privire lucidă, pe alocuri incisivă, asupra relaţiilor complicate dintre oameni. În acord cu avansul societăţilor nordice la capitolul parităţii de gen, selecţia cuprinde un număr egal de filme realizate de regizori şi regizoare”, spune criticul de film Ionuţ Mareş, curatorul secţiunii de cinema.
Festivalul va fi deschis joi, 13 februarie, de propunerea Finlandei la Premiile Oscar, „În familie” („Family Time”, 2023), al regizoarei Tia Kouvo, film care a avut premiera mondială în secţiunea Encounters a Festivalului de la Berlin. O familie extinsă se reuneşte de Crăciun, însă tensiunile încep rapid să se amplifice.
Tot din Finlanda vine şi foarte proaspătul „Racheta” („The Missile”, 2024), semnat de o altă regizoare, Miia Tervo.Plasat în Laponia finlandeză în 1984, filmul are în prim-plan o mamă singură, care lucrează la un ziar dintr-o mică localitate și care este atrasă în investigația din jurul prăbușirii unei rachete, care dă peste cap viața comunităţii.
Norvegia e reprezentată de „Armand”(2024), debutul regizorului Halfdan Ullmann Tøndel, laureat cu Camera d`Or la Festivalul de la Cannes şi cu European Discovery – Prix FIPRESCI la gala Academiei Europene de Film. Filmul spune povestea lui Elizabeth (Renate Reinsve), care trebuie să gestioneze o situație de neimaginat la școala primară la care merge fiul său.
Un alt mare succes al cinematografiei norvegiene de anul trecut este şi „Loveable”(2024), debutul cineastei Lilja Ingolfsdottir. Filmul o are ca protagonistă pe Maria (Helga Guren), care trebuie să se împace cu ea însăşi atunci când soţul îi spune că vrea să divorţeze. „Loveable”a fost dublu premiat la Festivalului de la Karlovy Vary – Premiul Special al Juriului şi Premiul pentru cea mai bună actriţă.
Un eveniment special va fi proiecţia filmului „Singurătate” („Solitude”, 2023), în prezenţa regizoarei islandeze Ninna Pálmadóttir, aflată la debut. Selectat la numeroase festivaluri, filmul urmăreşte un fermier în vârstă care se mută pentru prima dată la oraş, unde stabileşte o legătură cu un băiat care vinde ziare.
Din Islanda vine şi „La drum cu mama”(„Driving Mum”, 2022), de Hilmar Oddsson. Câştigător al marelui premiu la Tallinn Black Nights Film Festival, filmul are în prim-plan un bărbat care porneşte la drum prin ţară cu mama sa moartă, pentru a-i îndeplini ultima dorinţă – să fie îngropată în satul natal.
„Hipnoza” („The Hypnosis”, 2024), de Ernst De Geer, este o comedie neagră suedeză despre un cuplu de tineri antreprenori a căror relaţie ia o turnură neaşteptată după ce unul dintre ei încearcă terapia prin hipnoză pentru a renunța la fumat. Actorul Herbert Nordruma fost premiat la Angers şi Karlovy Vary pentru interpretarea sa.
Singurul documentar din program este producţia suedeză „Fraţii Andersson” („The Andersson Brothers”, 2024), a regizoarei Johanna Bernhardson. Filmul este un portret tandru a patru frați care s-au despărțit, dintre care unul este regizorul de renume mondial Roy Andersson, iar altul, tatăl cineastei.
Din cinematografia daneză, festivalul propune „Copenhaga nu există” („Copenhagen Does Not Exist”, 2023), regizat de Martin Skovbjerg şi cu un scenariu scris de Eskil Vogt. După ce o tânără dispare fără urmă, iubitul se lasă în mod voluntar încuiat într-un apartament pentru a fi chestionat de tatăl şi fratele ei, însă decide să nu spună tot adevărul. Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de la Rotterdam.
Selecția include şi un lungmetraj de patrimoniu, filmul-cult „Pusher” (1996), debutul furios al celebrului regizor danez Nicolas Winding Refn, dar şi al actorului ajuns un star mondial Mads Mikkelsen, care joacă alături de Kim Bodnia şi Zlatko Buric.
Filmul spune povestea unui vânzător de droguri care devine tot mai disperat după ce o afacere eşuată îl lasă dator faţă de un lord al drogurilor nemilos. „Pusher” va fi proiectat în versiune restaurată, prezentată în premieră anul trecut la Festivalul de la Veneţia.
Programul cuprinde şi două proiecţii pentru copii. În primul rând, publicul foarte tânăr va putea vedea un calup de şase scurtmetraje norvegiene educative din 2018-2019, atât animaţii, cât şi filme live action, recomandate pentru copiii de peste cinci ani.
Apoi, în lungmetrajul de animaţie „Monty şi petrecerea de stradă” („Monty and the Street Party”, Danemarca, 2019), realizat de Mikael Wulff şi Anders Morgenthaler, un băieţel plănuieşte cea mai epică petrecere de stradă din toate timpurile, în încercarea de a-şi împăca părinţii, aflaţi în plin divorţ.
Amplasat în inima Capitalei, în Piața Montreal, la parterul Pullman Bucharest World Trade Center, La Galette | Sweet and Meet are la bază principiile solide ale patiseriei franțuzești fine, care folosește ingrediente artizanale de calitate, rețete tradiționale, înnobilate de tehnici moderne de preparare.
Printre cei care și-au lăsat amprenta pe experiența La Galette se numără Nicolas Vienne, Senior Director Operations F&B Premium Brands Europe and North Africa, în cadrul Accor, și Guillaume Vincheneux, Chef Pâtissier la Pullman Paris Montparnasse, fost mentor, în cadrul Școlii de Patiserie Alain Ducasse.
Ambii au avut roluri esențiale în perioada de predeschidere, oferind consiliere în crearea meniului de mâncare și băuturi, echiparea bucătăriei, dotarea barului și pregătirea personalului.
Cu o carieră impresionantă în patiseria de lux, cheful francez Guillaume Vincheneux a contribuit la transformarea viziunii într-o realitate gastronomică, atent pusă la punct.
Alături de el, s-a implicat și Marian Oancea, Head Chef Pullman Bucharest World Trade Center, un profesionist cu peste 15 ani de experiență în bucătăria de top. El este cel responsabil pentru activitățile de zi cu zi La Galette.
„Bucureștiul are o scenă gastronomică efervescentă, iar patiseria franțuzească ocupă un loc aparte în preferințele publicului. Vedem din ce în ce mai multe localuri de inspirație franțuzească și colaborări cu chefi recunoscuți, ceea ce demonstrează interesul pentru această cultură culinară rafinată.
Ca parte a grupului Accor, Pullman aduce o vastă experiență în gastronomia franceză, iar prin deschiderea La Galette, ne dorim să celebrăm această tradiție și să oferim oaspeților o experiență autentică, adaptată standardelor noastre însemnate”, declară Mincho Pachikov (FOTO), General Manager Pullman Bucharest World Trade Center.
Meniul La Galette include o varietate de deserturi artizanale și preparate inspirate din bucătăria franțuzescă, de la cele clasice, cum sunt celebrele croissante și omlete franțuzești, ouă Benedict, croque madame și French toast, până la preparate moderne precum New York Roll, Steak & Eggs sau cheeseburgerul signature al casei, înnobilat cu ingrediente bine alese.
Printre atracțiile meniului se numără Salata Signature a Chefului, o combinație de ingrediente proaspete precum roșii suculente, brânză blu și piept de pui fraged, desăvârșită de un dressing subtil pe bază de oțet balsamic. Pentru a completa experiența culinară, echipa La Galette a adăugat în meniu cafeaua de specialitate prăjită în București, de către Origo.
Designul localului, realizat în colaborare cu firma CUMULUS, este inspirat de naturalețea viziunii culinare. Spațiul este decorat în nuanțe calde de crem și maro, sugerând simplitatea și eleganța, cu jocuri de texturi și materiale fluide, care amintesc de aluatul care stă la baza experienței La Galette.
„Transformarea La Galette marchează începutul unui amplu program de renovare care va continua pe tot parcursul anului 2025 la Pullman Bucharest World Trade Center. În cadrul acestei inițiative, ne propunem să modernizăm spațiile destinate evenimentelor și întâlnirilor, începând cu Sala Darclée. Amplasată ideal în imediata apropiere a lobby-ului impresionant al hotelului, această sală va deveni o locație de referință pentru evenimente private și corporative, de la recepții elegante de tip cocktail până la întâlniri de afaceri la cel mai înalt nivel”, a declarat Mincho Pachikov, Director General al Pullman Bucharest World Trade Center.
În ianuarie, La Galette își deschide ușile cu un eveniment de referință, Fête des Galettes
Inspirat de celebra Galette des Rois, o tradiție culinară franceză legată de sărbătoarea Epifaniei din 6 ianuarie, acest eveniment îmbină istoria și gastronomia.
Această zi, care celebrează vizita magilor la Pruncul Iisus, a evoluat în Franța într-un eveniment gastronomic și social, menit să aducă oamenii împreună.
În spiritul acestei tradiții, desertul emblematic este pregătit dintr-o crustă de foietaj crocantă, umplută cu frangipane, un amestec fin de cremă de migdale, unt, zahăr și ouă. Elementul surpriză al acestei delicatese îl reprezintă figurina mică, sau „fève”, ascunsă în interior.
Cel care găsește figurina devine regele sau regina zilei, perpetuând bucuria și magia tradiției. În cadrul Fête des Galettes, oaspeții se vor putea bucura de emblematicul desert pe toată perioada lunii ianuarie.
“Fête des Galettes este mai mult decât un eveniment culinar; este o oportunitate de a aduce în prim-plan o tradiție franceză autentică, reimaginată într-o manieră modernă și elegantă pentru publicul bucureștean” a declarat Mincho Pachikov, General Manager Pullman Bucharest World Trade Center.
HAUTE CULTURE: Ce v-a inspirat să începeți colecționarea de artă și care a fost primul obiect care v-a aprins curiozitatea de viitor colecționar?
NICOLAE MIHĂILESCU: Intersul pentru colecționat a început când aveam vreo 10 ani, cu o frumoasă colecție de timbre. Dar am fost întotdeauna pasionat de istorie și consider că asta a determinat categoric pasiunea mea de a colecționa.
De fapt, colecția mea nu a început cu artă, ci cu hărți vechi și cărți, cărora ulterior le-am adăugat tot felul de obiecte care întregeau partea de istorie de care eram pasionat: arme, armuri și așa mai departe. Lucruri de care probabil orice bărbat este pasionat.
Arta, și în special arta contemporană, a intrat în orizontul meu de interes acum câțiva ani, când mi-am dat seama că îmi place să descopăr oameni, artiști, să interacționez cu ei și să le înțeleg opera.
Cred că, de fapt, colecționez artiștii mai degrabă decât arta lor. Îi susțin pe termen lung și asta cred că face parte din rolul meu de iubitor de artă.
HC: Unde a început pasiunea pentru hărți și cât de greu de găsit au fost cele mai importante piese din colecție?
Pasiunea pentru hărți am moștenit-o de la unchiul meu, care era cartograf militar, pot spune că am copilărit printre hărți, iar căutarea hărților a fost o provocare continuă, nu o să se termine niciodată.
De-a lungul anilor, am scotocit la propriu prin anticariatele și licitațiile istorice din toată lumea pentru a găsi hărți. Interesul meu pentru hărți istorice, în special, emană din convingerea că acestea sunt mai mult decât simple reprezentări cartografice,
ele captează imaginea unui moment istoric specific, oferindu-ne un portal către înțelegerea profundă a contextelor și dinamicilor de altădată, ne oferă perspective unice asupra evoluției socio-politice și culturale a umanității și de aici angajamentul meu profund față de colecționarea și conservarea acestora.
Toate hărțile au locul lor în colecția mea… de la planiglobul lui Mercator din 1616 la harta cursului Dunării de la Belgrad la Marea Neagră, a lui Cantelli da Vignola din 1684, minunată hartă celestă a lui Henricus Hondius, din 1661, până la harta Japoniei a lui Gerard Mercator, o piesă rară pentru achiziția căreia am făcut un efort considerabil.
Colecționarea acestora nu este doar o pasiune personală, ci și o responsabilitate, un act de păstrare a unei părți esențiale din memoria colectivă a lumii.
HC: Ce tipuri de artă sau artiști predomină în colecția dumneavoastră?
Pentru că am început cu hărți vechi, acestea au evoluat cumva în mod natural spre arta modernă, interbelică, atât autori români cât și internaționali. Iar astăzi am în colecție câteva nume importante care au definit acea perioadă, cum ar fi: Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Theodor Aman.
Dar așa cum menționam anterior, în ultimii ani am descoperit dinamica fantastică pe care scena de artă contemporană din România o are și am devenit un apropiat al ei, chiar susținător și prieten.
Pentru că, până la urmă, arta aduce oamenii împreună și mie îmi place teribil să fiu omul timpului meu, motiv pentru care am ales să susțin artiștii tineri pe care îi descopăr în principal în galeriile de artă contemporană din București.
HC: Decizia de a cumpăra o anumită operă de artă este în primul rând emoțională sau rațională? Simțiți în continuare emoție când un obiect de arte devine al dumneavoastră?
Decizia de a cumpăra o operă de artă este, de cele mai multe ori, o combinație între rațional și emoțional. În același timp, achiziționarea unei opere de artă implică și o componentă rațională, mai ales atunci când vorbim despre investiții.
Factorii precum autenticitatea, proveniența, cota artistului și contextul pieței joacă un rol important, cel puțin în alegerile pe care le fac. Cât despre emoție, da, aceasta rămâne esențială! De fiecare dată când o operă de artă devine parte din colecția mea, simt bucuria unei conexiuni autentice.
HC:Cum credeți că s-a schimbat piața de artă în ultimii ani? Colaborați cu specialist din domeniu sau faceți achizițiile fără consultant specializați?
Cred că mi-am câștigat “renumele” de colecționar încăpățânat, care se încăpățânează să descopere și să își facă sigur propriile alegeri. Desigur că asta implică de fapt mai multă muncă, de a descoperi și de a înțelege opera unui artist.
Am însă alături de mine oameni care mă îndrumă, care îmi semnalează artiști noi, aceștia sunt de regulă galeriștii, care au un rol esențial în crearea unei colecții. Mai ales când te uiți la ea și din punct de vedere investițional.
HC: Cât de importantă este generozitatea pentru un colecționar de artă, dorința de a împărtăși pasiunea cu restul lumii?
Foarte! Dar, să fim sinceri, generozitatea unui colecționar nu vine doar din altruism. E și o bucurie aproape egoistă în a împărtăși cu ceilalți lucrările care te inspiră și care te-au făcut să spui la un moment dat: „Trebuie să o am!”
Prefer să nu vorbesc prea mult despre propria mea generozitate – modestia e o virtute rară și bine cotată (râde). Totuși, cred cu tărie că datoria oricărui colecționar este să împărtășească această pasiune cu restul lumii. O lucrare de artă nu există doar pentru a sta ascunsă pe un perete privat, ci pentru a genera emoții, conversații și inspirație.
Așa a apărut Paris 19 sau Casa M, cum o numesc prietenii. Nu e doar casa colecției mele de artă, ci și un loc care vrea să sprijine artiști tineri și galerii curajoase, cei care, între timp, mi-au devenit prieteni.
Acest spațiu, cu toată încărcătura sa istorică și faptul că a găzduit alte colecții înainte, reprezintă o oportunitate extraordinară de a contribui la continuarea unei povești.
Mai mult, e un fel de hub pentru conversații, idei și creativitate. Într-un fel, mi se pare că, prin acest loc, dau înapoi un pic din ceea ce mi-a oferit mie arta: o lume mai bogată și infinit mai interesantă. Și, în fond, dacă nu împărtășim frumusețea, ce sens are să o adunăm?
HC:În ce măsură considerați colecționarea de artă ca fiind o investiție financiară?
Cu siguranță, colecționarea de artă poate fi și este o investiție financiară – și nu doar una pasageră, ci una care poate supraviețui generațiilor. Sunt mii de exemple prin care nepoții marilor colecționari de artă au valorificat colecțiile cu niște sume halucinante. Chiar recentă a fost vânzarea de la Christie’s a colecției Mica Ertegun, născută și crescută în România. S-a vândut cu peste 187 milioane de euro.
Arta are această capacitate unică de a înfrunta timpul și, uneori, chiar de a sfida economia. Când acțiunile scad, o lucrare bună de artă poate rămâne pe perete, crescându-și valoarea cu o eleganță stoică, fără să se plângă de inflație, așa cum facem toți în zilele noastre.
Așa se susțin afacerile din domeniul artei – colecționarii, muzeele, artiștii, galeriile – pentru că, până la urmă, arta este și un business. Și, să fim serioși, cine n-ar vrea să fie partener într-un „business” care implică frumosul, cultura și o poveste bună de spus la cină?
Dar să nu ne iluzionăm: arta nu e mereu un câștig rapid. Uneori, mai ales când un artist e la început de drum, trebuie să aștepți să devină „descoperirea secolului”. Și da, sunt șanse să rămâi cu niște lucrări care îți plac doar ție, dar și asta e o formă de câștig. Îți decorezi casa și îți susții moralul, chiar dacă piața nu îți susține portofelul.
Până la urmă, colecționarea de artă că investiție financiară e o combinație de risc, pasiune și puțin noroc. Și să fim sinceri, câte alte investiții îți oferă și o poveste, dar și un colț de frumusețe care îți transformă ziua? Nu multe, asta e clar!
HC: Care este menirea M Art Museum, ce vă doriți să aducă el nou pe scena Bucureștiului?
M Art Museum se dorește a fi un spațiu expozițional neconvențional…nu doar prin multitudinea de lucrări, ci prin diversitatea acestora; prin faptul că un spațiu expozițional – care în mod tradițional este rezervat evenimentelor convenționale – poate să fie acum un loc dedicat lansărilor de carte, de parfumuri, al degustărilor de vin, a unor prezentări medicale inovatoare, seri de opera, ședințe foto sau prezentări de modă….
HC: Domeniile dumneavoastră de activitate sunt dintre cele mai diverse, inclusiv cel al sănătății. Cum se leagă pasiunea pentru artă cu restul sferelor dumneavoastră de interes, precum cea medicală, de securitate sau turism?
Nu se leagă într-un mod evident, M Art Museum rezonează cu mine la nivel personal, însă și medicina din zilele noastre a evoluat la rang de artă. Lanțul de clinici Bloom Clinique este un spațiu la fel de neconvențional: un healthy aging hub, pentru că încerc să dezvolt lucruri care vor avea ceva de spus în viitor.
Cât despre celelalte domenii, acestea rămân o provocare a minții, mă mențin activ și alert, îmi stimulează dorința de a evolua constant într-o piață tot mai competitivă.
HC: Cum vedeți viitorul?
În această epocă în care trăim, când societatea se confruntă cu transformări rapide și adesea tulburătoare, arta oferă un refugiu, un spațiu de meditație și, nu în ultimul rând, un instrument de critică socială, de manifestare a trăirilor, a frământărilor noilor generații.
Trăim o perioadă fantastică: arta a devenit accesibilă, stârnește curiozitate, e un fenomen social la care aderăm tot mai mulți.
Trecutul ne-a lăsat o imensă moștenire culturală, lumea e plină de muzee și de colecționari, dar am convingerea că și viitorul este al artei!
Dramatizarea romanului lui Patrick Ness, după o idee originală de Siobhan Dowd, este semnată de Mihaela Michailov, iar primele reprezentații vor avea loc în 9 și 10 ianuarie 2025, de la ora 19:00, urmând ca premiera oficială a spectacolului să se desfășoare în 25 și 26 ianuarie 2025, în Sala „Ion Lucian” a teatrului.
Scenografia este realizată de Clara Pop și muzica originală semnată de Eduard Gabia & Călin Țopa.
Distribuția spectacolului este alcătuită din actorii Teatrului EXCELSIOR: Dan Pughineanu / Alex Popa (Conor), Marius Turdeanu (Monstrul), Camelia Pintilie / Oana Predescu (Mama), Mihaela Trofimov (Bunica), Bogdan Nechifor / Doru Bem (Tatăl), Matei Arvunescu (Harry), Ioana Niculae (Lilly), Annemary Ziegler (Profesoara).
Spectacolul Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) spune povestea lui Conor, un adolescent care, aflat în fața unor momente dificile, primește vizite nocturne din partea unui monstru misterios: o creatură străveche care cutreieră pământul de secole întregi în căutarea unor noi discipoli. Monstrul apare în viețile oamenilor pentru a le lumina calea și pentru a-i învăța câte puțin din tainele cunoscute de el.
Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) invită publicul într-o călătorie despre cunoașterea de sine și înțelegerea propriilor dorințe și introduce o tehnologie avansată prin care fiecare spectator este invitat să poarte căști audio, beneficiind astfel de o experiență auditivă tridimensională ce amplifică intensitatea poveștii și îl transportă într-o lume unde realitatea și fantezia coexistă.
Muzica originală compusă de Eduard Gabia și Călin Țopa joacă un rol esențial în acest spectacol, devenind la rândul ei un actant în sine ce dictează, din umbră, acțiunile celorlalte personaje. Soundscape-ul reieșit din această colaborare este unic, construit din sunete ambientale, ritmuri tensionate și teme muzicale sensibile, reușind să devină o extensie a trăirilor personajelor și o punte de legătură între public și povestea de pe scenă.
Cunoscut pentru viziunea inovatoare și talentul de a integra noile media în spectacolele sale, regizorul Bobi Pricop prezintă publicului o viziune inedită asupra problemelor cu care lumea se confruntă în prezent. Producții teatrale precum „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” (Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București, 2016), „Neînțelegerea” (Teatrul Național „Radu Stanca Sibiu, 2023), “Pisica verde” (Teatrul “Luceafărul”, Iași, 2015) sau spectacolul de dans imersiv „IN BETWEEN” (MINA, Museum of Immersive New Art, 2024) nu doar că i-au consolidat imaginea de creator multidisciplinar, ci i-au și oferit numeroase premii de-a lungul timpului.
„Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)este un spectacol despre anxietate, furie, iubire, vindecare – un spectacol despre viață și demonii ei, dar mai ales despre monștrii care ne arată cine suntem cu adevărat. Mi-am dorit să spunem povestea asta la Teatrul Excelsior pentru că ea vorbește direct adolescenților. A fost o reîntâlnire foarte frumoasă cu trupa de aici și mă bucur că am făcut împreună acest spectacol în care tehnologia ne ajută să simțim acele emoții grele și mari. Ne-am propus să nu ne ferim de ele, să nu le îmblânzim, ci să le lăsăm să se reverse pe scenă, în căști, în minți și în suflete”declară Bobi Pricop, regizorul spectacolului.
„Un monstru invadează și alterează realitatea lui Conor, un copil ce traversează o perioadă extrem de dificilă. Lumea băiatului devine, odată cu sosirea monstrului, un teren de luptă între realitate și fantezie, bine și rău, speranță și deznădejde și, mai ales, între negare și acceptare. Dimensiunea vizuală a spectacolului Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) are la bază atât conflictul interior al lui Conor, cât și imaginația sa impresionantă.
Spațiul scenic ilustrează un univers interior, ambiguu la prima vedere, care se conturează clar în mintea spectatorului odată cu evoluția poveștii”,menționează Clara Pop, scenografa spectacolului.
În 2025, Teatrul EXCELSIOR continuă misiunea declarată de a oferi adolescenților și tinerilor adulți spectacole contemporane, interactive și relevante, consolidându-și poziția ca spațiu al experimentului artistic și al dialogului.
Noua premieră a stagiunii 2024-2025, „Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)” în regia lui Bobi Pricop, explorează modalități prin care teatrul poate deveni un spațiu hibrid, unde tehnologia și povestea se completează reciproc, oferind o experiență puternică, în special pentru publicul tânăr.
