Categorie: Featured

  • Francesca Velicu, balerina româncă care a cucerit English National Ballet

    Francesca Velicu, balerina româncă care a cucerit English National Ballet

    Francesca Velicu s-a îndrăgostit de dansul clasic la nouă ani, a studiat baletul la Bolshoi, iar acum cucerește scenele internaționale ca prim-balerină.

    Când se gândește la primii ani din viață, Francesca Velicu își dă seama că a avut o copilărie bogată în artă. Mergea la școală, la balet, la muzică s-a dus până la finalul școlii generale, la desen, iar în timpul liber era mereu afară, cu copiii din vecini. Asta când, bineînțeles, nu mergea în tabere și expediții cu familia sau doar cu fratele ei.

    Francesca Velicu a început la patru ani cursurile de balet a școlii „Educa”, astăzi „Școala de balet Jaqueline” a profesoarei Jaqueline Bratu, primul mentor și prima profesoară de balet pe care Francesca a avut-o. A fost cucerită, ca mai toate fetițele, de muzică, de pantofii roz, de costumele de balet și de micile dansuri care aveau loc în fața părinților.

    Foto (C) Diana Nasulea

    A vrut să renunțe în momentul în care a început să evolueze, iar dansurile drăguțe nu mai erau chiar atât de ușor de executat. Atunci, Jaqueline Bratu a avut o discuție privată cu părinții Francescăi. I-a convins că fiica lor are har și că, în ciuda ripostelor ei copilărești, ar fi bine să o aducă în continuare la cursuri.

    Părinții au ascultat-o pe profesoară, iar Francesca le este recunoscătoare și astăzi că nu au lăsat-o să renunțe atât de ușor. Astfel, la numai nouă ani, a dansat pentru prima oară în „Prințesa căprioară”, un spectacol de balet dedicat copiilor, care a făcut-o pe tânăra balerină să se îndrăgostească de acest dans al eleganței.

    Bursa la cursurile de vară ale Academiei Bolshoi

    Francesca era în clasa a V-a când s-a transferat la o școală normală de coregrafie, unde, în anii mai mari, putea alege ce tip de dans urma să studieze. Dintre dansul clasic și cel contemporan, cu toate că amândouă îi erau dragi, ea a ales să meargă pe cel clasic.

    În 2012, Velicu a obținut rezultate foarte bune  la concursul internațional de balet Youth America Grand Prix, iar un an mai târziu i s-a oferit o bursă de studiu la cursurile de vară ale Academiei Bolshoi, care se organizează în Connecticut și New York, iar cursanții sunt împărțiți între aceste orașe în funcție de vârstă.

    Foto (C) Isabella Turolla

    În cadrul Academiei, Francesca a ajuns să lucreze direct cu profesori ai Academiei din Moscova, care, la finalul acelor luni de vară, ofereau elevilor care se remarcau o invitație de studiu, pe termen mai lung, în Rusia.

    Fiindcă s-a numărat printre acei norocoși, în septembrie 2013, Francesca și-a făcut bagajul și a plecat să învețe arta baletului la Moscova.

    Au fost doi ani plini, am învățat foarte mult și am avut profesori excepționali. Consider că tot timpul petrecut acolo a cântărit enorm în pregătirea mea și m-a format ca dansator atât fizic, cât și mental. Toată acea experiență m-a întărit și m-a disciplinat, ceea ce m-a ajutat enorm în viitoarea mea carieră de balerină.

    Diferențe

    Francesca Velicu mi-a mărturisit că atât în România, cât și în Rusia se învață aceeași metodă de balet, adică Vaganova, care are opt nivele de pregătire, mișcări precise care arată linii curate și finețe și care se concentrează pe întărirea spatelui, în special în zona lombară. Astfel, oferă o senzație de brațe „fără oase”, suple, care se află în contrast cu mișcarea mai robustă a picioarelor.

    Totuși, cu toate că se studiază aceeași metodă, în Rusia antrenamentele sunt mult mai intense, iar nivelul atât de ridicat te împinge să vrei mai mult și să oferi mai mult din timpul și energia ta, să îți depășești barierele și limitele fizice.

    Acei doi ani la Moscova i-am simțit cât zece, dar am plecat de acolo plină de entuziasm, cu mai multă încredere în mine și cu un bagaj uriaș de cunoștințe.

    Londra i-a oferit o scenă

    La optsprezece ani, Francesca a aflat din mass-media că English National Ballet, una dintre cele mai importante companii de dans clasic din lume, are nevoie de dansatori. S-a înscris pentru audiție în luna iulie. A fost chemată la Paris, fiindcă acolo se aflau în turneu, iar Tamara Rojo, atunci directoarea English National Ballet, i-a pus un contract în față care începea cu luna august.

    Mereu am fost curioasă cum arată o zi din viața unei balerine, așa că Francesca Velicu mi-a povestit pe îndelete cum decurge o zi normală din viața ei: obișnuiește să se trezească la ora nouă, iar de la ora zece și jumătate încep studiile. După prânz încep repetițiile, care durează până pe la ora șase seara. În weekend-uri, totuși, Francesca și colegii ei de breaslă au un program mai scurt, care ține până la ora două.

    Zilele cu spectacole au un program aparte, care diferă în funcție de numărul lor, dar și de repetițiile dintre ele. Atunci, ziua începe tot la nouă dimineața, dar se încheie în jur de nouă sau chiar unsprezece seara.

    Foto (C) Amber Hunt

    Cu toate acestea, Francesca are parte și de timp liber care începe, bineînțeles, după orele de program. De asemenea, duminica este liberă, dar și de sărbătorile oficiale. Pe an are cam șase săptămâni de concediu care se împart în două: o parte mai scurtă iarna și una mai lungă vara.

    Când vine vorba de regimul alimentar, Francesca nu ține o dietă anume, dar are grijă să consume alimente care-i oferă energie și vitamine.

    Pasiune, muncă și mentori

    În cariera mea, am ajuns să cunosc mai mulți oameni care mi-au devenit mentori. În primul rând, profesorii cu care am lucrat, de la Jaqueline Bratu, continuând cu doamna Ana Caraianopol de la Liceul de Coregafie, apoi cu doamna Alice Necsea de la Opera din Viena, apoi doamna Tatiana Alexandrovna Galteva de la Moscova, dar și balerine–model pe care le-am cunoscut și care m-au inspirat, precum Alina Cojocaru, Tamara Rojo, Natalia Osipova și Marianela Nunez.

    2024 începe pentru Francesca Velicu cu o nouă stagiune. Urmează să danseze în spectacolul „Carmen”, în coregrafia lui Johan Inger, apoi va dansa în „Swan Lake in the Round”, un spectacol fascinant la Royal Albert Hall, cu o distribuție dublă față de un „Swan Lake” normal, mi-a povestit balerina.

    Foto (C) Amber Hunt

    În final, am întrebat-o pe Francesca ce sfat are pentru tinerele care se visează balerine. Mi-a zis că în balet este nevoie 40% talent și 60% muncă, dar uneori procentul muncii crește, iar cel al talentului scade. Dacă o tânără să visează balerină, ca să ajungă unde își dorește trebuie să muncească constant și susținut.

    Sigur că nu poți face balet fără talent, orice artă cere acest lucru, dar dacă ai doar talent, acesta nu te duce departe. Într-un interviu recent, balerina Alina Cojocaru a spus că se consideră o studentă și astăzi. Cred că asta spune foarte multe despre meseria noastră.

  • Veuve Clicquot se asociază cu femei bucătar pentru Solaire Tables

    Veuve Clicquot se asociază cu femei bucătar pentru Solaire Tables

    Veuve Clicquot, casa de șampanie care a făcut istorie în lumea producției de șampanie prin încetarea domniei bărbaților, face o nouă declarație puternică.

    Cu mai bine de 250 de ani în urmă, precedând dezbaterile privind inegalitatea de gen, o tânără văduvă a perturbat definitiv viața casei de șampanie Clicquot.

    Moștenirea doamnei Clicquot este de necontestat. Aceasta a fost recunoscută de la Curtea Regală Engleză până la Țarul Rus pentru creațiile sale strălucitoare de șampanie cu etichetă galbenă. Astăzi, Maison Veuve Clicquot face o altă declarație puternică – își lansează noul program care vizează asocierea cu femeile bucătar în Europa Centrală: Solaire Tables.

    Inițiat de Veuve Clicquot, programul Solaire Tables, ce a luat naștere inspirat de marea doamnă a Șampaniei, și-a început călătoria de 2 ani în Europa Centrală, incluzând țări ca Slovenia, Croația, România, Bulgaria și Ungaria. Scopul programului este crearea unei comunități excepționale de femei bucătar, pentru a le evidenția și a consolida strălucirea culinară, inovația și creativitatea.

    „Scopul programului Solaire Tables este de a crea o comunitate de femei pasionate din lumea culinară din regiunea Europei Centrale care se identifică cu acea „cultura solaire”. Aceasta înseamnă să împărtășească creativitatea, inovația și optimismul Madame Clicquot și să-și folosească experiența pentru a face scena gastronomică să fie și mai strălucitoare. Solaire se referă la culoarea galbenă de referință, care reprezintă soarele răsărit din 1887, simbolizând convingerea doamnei Clicquot că fiecare nouă zi deschide noi posibilități.” a explicat Nora Szegedi, brand manager al Moët Hennessy Europa Centrală, la începutul călătoriei cu bucătari selectați pentru acest program, la Maison Veuve Clicquot din Reims, Franța.

    În acest program culinar, restaurante selectate conduse de femei bucătar oferă o întâlnire unică Solaire Tables, cu meniuri de degustare marca solaire. Restaurantul cu stele  Michelin din Slovenia, Gostilna Repovž, a demarat cu mândrie programul Solaire Tables din Europa Centrală, cu bucătarii Sabina Repovž (Gostlina Repovž) și Ksenija Mahorčič (Gostilna Mahorčič). Asociată cu cele mai bune șampanii Veuve Clicquot la sticlă sau la pahar, experiența transcende așteptările, prezentând o călătorie prin gust și tradiție, îmbrățișând cultura solaire.

    Pentru a promova o conexiune mai apropiată între bucătari și cultura solaire, Veuve Clicquot Maison a înmânat invitații exclusiv bucătarilor care participă la Programul Solaire din Europa Centrală. Ziua s-a desfășurat cu o degustare privată ținută de una dintre apreciatele femei producătoar de vin ale Maison, urmată de o degustare și un atelier de creație cu Christophe Pannetier, bucătarul executiv al Maison Veuve Clicquot. O vizită la pivnițele cu istorie a adăugat profunzime experienței.

    Ulterior, bucătarii au fost învăluiți în exclusivitatea Hotelului du Marc, adesea vestit drept Casa Maison – o enclavă retrasă de lumea exterioară, rezervată exclusiv celor mai privilegiați oaspeți ai Veuve Clicquot.

    Valorile urmărite de Barbe Nicole Clicquot Ponsardin și al cărui motto era „Există o singură calitate, cea mai bună” ce a preluat conducerea casei după moartea soțului ei, la vârsta de 27 de ani, sunt atemporale. Anul 1805 deși era o perioadă în care rolul femeii în societate era cu totul altul,  Madame Clicquot s-a opus dorinței socrului ei care intenționa să vândă casa de șampanie. Ea a fost un inovator și un antreprenor; și-a asumat riscuri și a încălcat regulile, introducând inovații revoluționare care definesc până astăzi tehnologia de fabricare a șampaniei. Ea a căutat perfecțiunea și nu s-a mulțumit cu a face lucrurile pe jumătate. De aceea, povestea ei ne inspiră astăzi și este mentalitatea cu care programul Solaire Tables  își propune să sprijine femeile bucătar din regiune.

    Țările participante la Solaire Tables

    Restaurante selectate sunt conduse de femei bucătar și oferă o întâlnire unică Solaire Tables, cu meniuri de degustare marca solaire. Haute Culture vă prezintă lista lor completă pentru toate cele 5 țări incluse în program:

    Slovenia

    Sabina Repovž, Gostilna Repovž

    Ksenija Mahorčič, Gostilna Mahorčič

    Croația

    Ana Grgić, Zinfandel’s Restaurant

    Lana Klingor, Masterchef at Home

    România

    Renata Luceanu, Raionul de Pește

    Ungaria

    Edit Kovacs, Casa Christa

    Bulgaria

    Sveda Dimitrova, Ahora

    Istoria Veuve Clicquot

    Veuve Clicquot, fondată în 1772 în Reims, Franța, este o casă de șampanie prestigioasă, renumită pentru creativitatea și inovațiile sale. Brandul a câștigat notorietate sub conducerea lui Madame Clicquot, Barbe-Nicole Ponsardin, care a preluat afacerea la începutul secolului al XIX-lea. Veuve Clicquot este recunoscută pentru angajamentul său față de inovație și calitate, producând șampanii emblematice, cum ar fi Veuve Clicquot Yellow Label. Fiind una dintre cele mai de succes femei antreprenor din istorie, Madame Clicquot nu numai că a inventat prima șampanie rosé și vintage, redefinind cultura șampaniei așa cum a fost, dar a și inițiat două procese cheie cunoscute sub numele de „Remuage” și „Pupitre”. Casa este recunoscută pentru stilul său deosebit de bogat și corpolent, marcat de un echilibru perfect de prospețime și profunzime.

    Veuve Clicquot folosește un amestec de trei soiuri de struguri în producția de șampanie: Pinot Noir, Chardonnay și Pinot Meunier. Fiecare soi de struguri contribuie cu caracteristici distincte la cupajul final, generând un profil unic și prietenos cu gastronomia pentru care Veuve Clicquot este renumit.

    FOTO GALERIE: Ziga Intihar / Restaurant: Gostilna Repovž / Chefs: Sabina Repovž, Ksenija Krajšek Mahorčič

  • Cum îmbină psihologia, scrisul și pictura Alexandrina-Carmen Ene

    Cum îmbină psihologia, scrisul și pictura Alexandrina-Carmen Ene

    Alexandrina-Carmen Ene a reușit, prin psihologie, să îmbine scrisul și pictura. În timp ce lucra la doctoratul în psihologie clinică, psihopatologie și procese creative la „Paris Sorbonne Cité”, i-a venit ideea de a crea un instrument psihologic proiectiv, anume „Conturul meu de femeie”.

    Când se gândește la iubire, Alexandrinei îi vin în minte cele mari pasiuni ale ei: pictura, scrisul și psihoterapia. S-a născut în București, dar a crescut în Galați, într-o familie cu o mamă deosebit de talentată care croia, gătea, desena, dar care nu credea că îți poți face un trai decent dintr-o meserie artistică. Din acest motiv, nu și-a susținut nici fiica atunci când aceasta i-a mărturisit pentru prima dată că dorește să o ia pe drumul picturii.

    „O să mori de foame”, mi-a zis. Ea nu vedea cât de talentată este, că pe orice punea mâna devenea artă.

    Pe de altă parte, tatăl adoptiv, care a crescut-o de la doi ani, era prototipul omului de știință. Era un bărbat rațional, cu o gândire analitică, care și-a dedicat viața studiului. Trăind într-un contrast între artă și știință, Alexandrina a căutat mereu o cale să le echilibreze.

    Foto (C) Răzvan Mihalachi

    Cea mai bună prietenă a ei din copilărie, Ioana Hârjoghe-Ciubucciu, a fost susținută de familie și a urmat pictura, devenind grafician și ajutând-o pe Alexandrina cu grafica instrumentului „Corpul meu de femeie”.

    Cu toate că obișnuiau să picteze împreună atunci când erau copii, iar Ioana a devenit mentorul ei fundamental, după liceu Alexandrina s-a înscris la facultatea de Litere.

    Mă visam scriind, dar nu puteam renunța nici la pictură, așa că m-am înscris, în paralel, la Școala de Arte.

    Nu renunța la tine

    La douăzeci și nouă de ani, Alexandrina era o profesoară nonconformistă de limba și literatura română, titulară la un liceu de cartier din București. Îi plăcea ceea ce făcea, obișnuia să își predea lecțiile pe muzică și să vină cu tot felul de alternative prin care să capteze atenție elevilor.

    Dacă nu făceam asta, eu m-aș fi plictisit.

    Cu toate că, teoretic, era mândră de punctul în care ajunsese, Alexandrinei îi lipsea ceva. Nu se simțea total împlinită. Așa că, atunci când elevii ei se pregăteau de bacalaureat și se gândeau la facultăți, a început să consulte și ea cataloagele cu ofertele de studiu.

    Foto (C) Răzvan Mihalachi

    Așadar, a luat decizia să se înscrie și să urmeze facultatea de psihologie, reușind, într-un final, să îmbine psihoterapia cu scrisul și pictura.

    Nu am putut să mă mulțumesc cu puțin. Când am de luat o decizie radicală, mă duc într-o zonă de gândire critică și analizez situația din toate unghiurile. Iar dacă cineva, oricine, îmi spune că nu se poate, mă ambiționez și demonstrez contrariul. Datorită psihologiei am descoperit cine sunt.

    Sorbona, locul unde se îndeplinesc dorințe și se formează profesioniști

    În timpul masterului, Alexandrina era destul de sigură că dorește să își continue activitatea profesională în facultate. Așa că avea nevoie de un doctorat. A aflat că la celebra universitate Sorbona din Paris predă Vladimir Marinov, un profesor român sau „un om poveste”, așa cum îl numește Alexandrina, stabilit în Franța de mulți ani și care l-a întâlnit pe Emil Cioran.

    Au fost patru studenți români care au început doctoratul la Sorbona, din care numai doi au reușit să-l finalizeze. Una din acele persoane a fost Alexandrina.

    Mă gândesc la acea perioadă ca la o oportunitate extraordinară de creștere și învățare, dar nu pot uita nici cât de copleșitoare a fost ca nivel de informații și muncă. Mă bucur că n-am avut idee, la început, cum avea să fie. Altfel m-aș fi speriat.

    Doctoratul la Sorbona a durat șapte ani. A avut în studiu un grup de preadolescenți dintr-un sat românesc din Râmnicu Vâlcea. Timp de trei ani, cât s-a făcut trecerea de la preadolescență la adolescență, Alexandrina i-a studiat din punct de vedere clinic, apoi a scris o lucrare despre cum îi influențează pe acei tineri învățarea, jocul și religia.

    Foto (C) Laurențiu Luican

    Mai mult, la recomandarea profesorului Marinov, Alexandrina și-a completat lucrarea de doctorat cu un studiu despre Ion Creangă.

    Francezii au tendința de a valoriza tot ceea ce este unicat, original. Probabil de asta le-a plăcut și lucrarea mea atât de mult.

    Conturul meu de femeie

    „Conturul meu de femeie” este primul instrument proiectiv care va face parte dintr-o serie de contururi psihologice, precum „Contururi psihologice de cuplu” și „Conturul meu de bărbat”.

    Alexandrinei i-a venit ideea de a crea acest instrument psihologic în 2017. Voia să dezvolte o metodă care să aibă în prim plan emoțiile, să implice direct omul care vine la terapie, să ofere mai mult decât ce poate face o ședință de 1:1.

    Voia să dea naștere unui instrument psihologic proiectiv aparte în care să implice mult artele. Astfel, „Conturul meu de femeie” a devenit un proiect colectiv. Alături de Alexandrina a fost și este Anca Nicoiu-Șuteu, schema-terapistul care a venit cu ideea cardurilor cu desene.

    Anca știa că pictez, așa că s-a gând că eu pot fi creatoarea cardurilor cu imagini. Totuși, am dezvoltat ideea minunată a Ancăi și am adus-o în proiect pe actrița Alexandra Băcăoanu. Fără Anca, fără Ioana Hârjoghe-Ciubucciu, prietena mea din copilărie care a făcut grafica și fără Alexandra, „Conturul meu de femeie” ar fi fost un proiect mult mai sărac.

    Instrumentul psihologic proiectiv „Conturul meu de femeie” conține trei sute de cartonașe care ilustrează emoții. Scopul acestui instrument este să vină în ajutorul pacienților cărora le este greu să descrie ceea ce simt în cadrul procesului terapeutic.

    Din cele trei sute de cartonașe, o sută dintre ele sunt fotografii în care protagonista este actrița Alexandra Băcăoanu, care joacă emoții. Alte o sută reprezintă doar emoții, iar ultimul set conține nevoi emoționale.

    Să realizeze o sută de fotografii cu emoții a fost o provocare. În timpul ședinței foto, Alexandrina a fost alături de Alexandra. A călăuzit-o de parcă s-ar fi aflat într-un proces terapeutic, spunându-i povești cu care să rezoneze și care să o ajute să intre mai ușor în stări.

    Foto (C) Răzvan Mihalachi

    „Conturul meu de femeie” nu doar arată foarte bine, ci te poate călăuzi atunci când începi călătoria către interiorul tău.

    La final de 2023, în cadrul artistic oferit de Artmark, Alexandrina-Carmen Ene și Anca Nicoiu-Șuteu au lansat instrumentul psihologic „Conturul meu de femei”, primul dintr-o serie care va încuraja adulții să se joace și să se auto-descopere.

    Alexandrina-Carmen Ene este doctor în psihopatologie și procese creatoare la Paris Sorbonne Cité, psihoterapeut cu multiple formări de specialitate care includ: psihoterapia cognitiv-comportamentală, analiza tranzacțională, E.M.D.R, E.S.P.E.R.E, Constelații familiale, AutoTIPI.

    În același timp, Anca Nicoiu-Șuteu este schema-terapeut, psihoterapeut cognitiv-comportamental, trainer autorizat și specialist în tehnica brainspotting, autoare a „Jurnalului mamei – aventurile unei femei în primul an de maternitate” și coautoare a unui caiet de lucru pentru însușirea unor obiceiuri de nutriție, „Stil de viață sănătos. Zi de zi”.

    Ce este „Conturul meu de femeie”?

    Evenimentul a început cu un act artistic. Actrița Alexandra Băcăoanu a interpretat rolul femeii aflate într-o relație amoroasă toxică, care a descoperit terapia și de atunci s-a schimbat în bine.

    Foto (C) Răzvan Mihalachi

    Apoi, Alexandrina-Carmen Ene a povestit cum, în pandemie, documentându-se pentru lucrarea de doctorat, și-a dat seama că, spre deosebire de animale, oamenii tind, odată cu înaintarea în vârstă, să uite să se mai joace.

    Experimentul

    După intro-ul Alexandrinei, o persoană din sală a fost invitată să ia parte la acest joc psihologic. Astfel, din spate, o doamnă de vârstă mijlocie, cu păr scurt, vopsit roșcat și cu ochi senini s-a apropiat.

    A trebuit să aleagă o imagine din cele 100, apoi să descrie femeie pe care o vede. În final, descrierea avea să fie un soi de alter ego al persoanei implicate. Apoi, a trebuit să aleagă 3 emoții, iar la final au venit nevoile emoționale.

    Foto (C) Răzvan Mihalachi

    Mi-a fost foarte greu să nu sesizez schimbarea prin care a trecut doamna. Vocea tremurândă, care abia ajungea până în spatele sălii, s-a transformat. În fața noastră stătea o persoană extrovertită care voia să vorbească, brutal de sincer, despre ceea ce simte.

    Un instrument care vine și în ajutorul terapeuților

    Pe lângă schimbările pe care „Conturul meu de femeie” le poate aduce în viața pacienților, acest pachet poate fi deosebit de util terapeuților.

    Psihoterapeutul Matei Georgescu, psihoterapeuta psihanalistă Aura Acasandrei, psihoterapeutul Andrei Dumitrescu și Monica Măgureanu, practician „Compassionate Inquiry” au vorbit despre importanța instrumentului în terapii și de cum s-au schimbat ședințele de cabinet de când au introdus în scenă „Conturul meu de femeie”.

    Vor urma și pachetele create și gândite special pentru cupluri, dar și pentru bărbați. Până atunci, „Conturul meu de femeie” poate să îți devină ghid indiferent de meseria, genul și trăirile pe care le ai și, mai mult decât atât, te va învăța să nu te mai iei atât de în serios și să înveți să acorzi mai mult timp jocului.

  • Experiențe la înălțime, cu Turkish Airlines

    Experiențe la înălțime, cu Turkish Airlines

    Cum arată cabinele de la business class ale Turkish Airlines și ce facilități oferă lounge-ul operatorului aerian din cel mai nou aeroport din Istanbul

    Iubesc să călătoresc și îmi place să merg cu avionul, dar nu credeam că este posibil să îmi doresc vreodată ca zborul meu să dureze cu cel puțin o oră mai mult. Și totuși mi s-a întâmplat, la finalul anului trecut, când am acceptat invitația celor de la Turkish Airlines să redescopăr, pentru câteva zile, farmecul orașului Istanbul.

    M-am bucurat de ospitalitatea turcească, recunoscută pentru serviciile impecabile, încă de când am făcut primii pași în aeronava wide-body (cu două culoare) și mi-am ocupat locul din cabina spațioasă de la business class. Pe tot parcursul zborului, am fost „aclimatizat” la cele mai rafinate experiențe culinare pe care le oferă Turcia cu cafea turcească și preparate alese pe sprânceană, realizate din ingrediente locale: unt de Trabzon, gem artizanal de ardei roșu din Alacati sau „acuka” în stil Anatolian.

    Mai târziu am aflat că, în timpul zborurilor mai lungi, pasagerii se pot bucura de „Flying Chefs”, un program prin care preparatele servite în timpul zborului sunt gătite în Aeroportul din Istanbul și sunt aduse la bordul aeronavelor, unde o serie de chefi se ocupă ca experiența culinară oferită pasagerilor să rivalizeze cu una dintr-un restaurant veritabil. Iar dacă încă mai credeți că la peste 10.000 de metri nu se poate savura o cină delicioasă și de ce nu, romantică, poate ar trebui să vă mai gândiți o dată. Operatorul aerian turc pune la dispoziția pasagerilor clasei business chiar și posibilitatea să cineze, alături de persoana iubită, la lumina lumânărilor.   

    A fost pentru prima oară de când călătoresc cu avionul când mi-am propus să nu mă cufund în universul unei cărți, ca să pot descoperi, rând pe rând, toate facilitățile pe care le oferea cabina de la business class.

    Scaunele sunt gândite să ducă confortul pasagerilor la un alt nivel, acestea fiind prevăzute chiar cu o funcție de masaj delicat, cu lampă pentru citit și încărcător pentru telefon. În cazul unui zbor lung sau pe timp de noapte, scaunele pot fi transformate cu ușurință în paturi, pentru un somn odihnitor și extrem de util în lupta cu efectele schimbării de fus orar. Pe lângă internet, un sistem de entertainment excelent, cu sute de filme noi și muzică, posturi de radio, știri și live TV pot face mai „suportabil” un zbor lung. Ca să ofere o experiență audio cât mai bună, Turkish Airlines colaborează cu Denon și pune la dispoziția pasagerilor de la clasa business căști cu sunet de calitate și efecte de reducerea zgomotului.

    Biletul de la clasa de business mi-a oferit acces în lounge-ul Turkish Airlines din cel mai nou Aeroport din Istanbul. Lounge-ul este un spațiu uriaș, de peste 5.000 de metri pătrați ale cărui dotări pot face așteptarea avionului mult mai plăcută. Pasagerii zborurilor cu escală în Istanbul se pot caza aici în unul dintre cele 13 apartamente cu duș, unde să își încarce bateriile preț de câteva ore, se pot delecta cu preparate și dulciuri tradiționale sau pot opta chiar pentru un masaj, un răsfăț binemeritat după un zbor lung.

    Lounge-ul are mai multe spații unice, în care pasagerii se pot relaxa, pot citi ziare și reviste sau se pot uita la televizor în timp ce servesc o cafea turcească sau un ceai. Dar cei care se vor bucura cel mai mult în lounge-ul Turkish Airlines vor fi, de departe, cei mici. Aici, vor descoperi cu încântare jocuri pe consolă, spații de joacă, un simulator de golf, un simulator de zbor, ce le permite să zboare deasupra unor atracții turistice din Istanbul, dar și de un mini-muzeu al fotbalului. Nici cei care se deplasează în interes de serviciu nu au fost uitați de Turkish Airlines. Șase săli de conferințe perfecte pentru întâlniri de afaceri, pot deveni, pentru câteva ore, biroul angajaților care așteaptă următorul avion.

  • Oxana Crețu: Arta de a găti din Inimă

    Oxana Crețu: Arta de a găti din Inimă

    Cum plănuiește Oxana Crețu, o absolventă de Arte Plastice și Design, să câștige o stea Michelin pentru restaurantul gastronomic Inima, pe care l-a deschis în capitala mondială a vinului, Bordeaux

    Cei care încă mai cred că gastronomia nu este o artă nu au cunoscut-o pe Oxana Crețu. Absolventă de Arte Plastice la Bordeaux, Oxana a lucrat o bună perioadă de timp în design, însă tehnicile pe care le-a învățat în facultate le-a transpus în universul gastronomiei, atunci când a decis să schimbe radical drumul profesional, alegând bucătăria. Oxanei Crețu nu îi lipsesc niciodată caietele de schițe, în care creionează, ca un artist veritabil, toate detaliile unei farfurii perfecte: de la mâncare și veselă, la plating și ingrediente. Artista desenează fiecare preparat pe hârtie, pentru a obține un echilibru vizual și cele mai bune asocieri cromatice.

    „Cred că am peste o mie de caiete”, spune Oxana Crețu zâmbind. „Acum am venit cu 3-4 caiete la mine. Am rețetele vechi, rețete noi, desene, inspirația, produsele pe care vreau să le creez. Este o muncă ce acaparează. Chiar și când sunt liberă, tot acolo mă gândesc. Mai desenez, pentru că mă calmează, mă regăsesc când fac gestul cu creionul pe foaie, sunt foarte liniștită”, spune Oxana Crețu într-un interviu pentru Haute Culture Magazine, acordat în București la jumătatea lunii octombrie, la restaurantul Gramont din cadrul Suter Palace Heritage Boutique Hotel, unde a gătit o cină eveniment.

    Oxana a renunțat la o carieră în domeniul artelor, atunci când a devenit mamă, de frică că nu va putea să lase ceva concret în urmă, o moștenire, de care fiica ei să fie mândră. Așa a ales să pornească, cu pași timizi, pe drumul gastronomiei, un alt domeniu care îi permitea să dea frâu liber creativității și imaginației. Încet-încet a realizat că este pasionată de noul domeniu pe care îl studia și îl descoperea treptat. Recunoaște că s-a speriat când a realizat că își dorește să facă asta pentru tot restul vieții și s-a gândit că nu va reuși să învețe totul într-un timp atât de scurt.

    Foto: Vali Mirea Photography

    Dar Oxana Crețu nu numai că nu s-a lăsat descurajată de acest gând și nu a renunțat la propriul vis de a urma o carieră în domeniul gastronomiei, ba chiar a găsit curajul și forța să deschidă un restaurant, Cromagnon, în urmă cu șase ani, pe când i se spunea, fără ocolișuri că nu va reuși niciodată, că restaurantul unui străin nu are nicio șansă într-un pol al gastronomiei mondiale.

    Au ajutat-o foarte mult și studiile în domeniul artei, unde a învățat cum să elaboreze obiecte noi, iar nelipsitele caiete de schițe, să acumuleze mai multe cunoștințe într-un timp foarte scurt. Cum orice perioadă de criză poate reprezenta și o oportunitate, Oxana Crețu a folosit pandemia să învețe și mai mult. A studiat la școala celebrului Alain Ducasse, s-a specializat, și-a perfecționat tehnica și, cu timpul, tot mai multe persoane au început să aprecieze ceea ce face și să creadă tot mai mult în ea.

    „Când am început restaurantul, acesta era un loc în care gândeam, exersam, încercam diverse lucruri, unde am învățat foarte multe. Dar acum a devenit un loc care mă reprezintă. Toată lumea mă sfătuia să îmi pun numele pe restaurant, dar nu am îndrăznit, nu sunt atât de pretențioasă. Am zis să fie ceva care mă reprezintă, care îmi reprezintă originile. Făcând mai multe cercetări de nume, am dat peste motivul «inimă», care reprezintă femeia, care ar fi inima casei în tradiția românească, și în motivele brodate o regăsim foarte des”

    Chef Oxana Crețu

    Cum bucătăria Oxanei este caracterizată foarte des ca una florală, a ales să pună în logo și o floare, creând un univers care o reprezintă, la fel cum face și cu fiecare farfurie ce pleacă din mâinile sale. Se inspiră foarte mult vizual, din combinații de culori care îi plac mult, dar și de acasă, din tot ce îi amintește de copilărie, de gustul de la bunici.

    Un astfel de exemplu este cătina, pe care chef Oxana Crețu a folosit-o în prepararea unor deserturi ca înghețată sau chiar în antreuri. Și, chiar dacă bucătăria franceză este una foarte bine pusă la punct, cu tradiție și istorie, în care creativitatea nu este tocmai apreciată, curajul Oxanei a atras atenția celebrului ghid Michelin care a scris despre restaurantul ei din Bordeaux, despre care specialiștii în gastronomie franceză susțin că va primi o stea Michelin în următorii ani:

    „În micul său restautrant, cu un interior dezordonat, chef Oxana Crețu dă frâu liber imaginației într-un meniu surprinzător. O perfecționistă pasionată de muncă sa, Oxana creează dish-uri cu subtile accente japoneze”.

  • Simona Panait: În Galaxia tehnologiei

    Simona Panait: În Galaxia tehnologiei

    Chiar dacă este înconjurată zilnic de tehnologie atât la birou cât și acasă, Simona Panait, Marketing Manager la Samsung România și Bulgaria, a reușit să găsească echilibrul perfect între viața personală și cea profesională, integrând cu succes tehnologia în propriile pasiuni: scufundările, călătoriile și drumețiile.

    Simona Panait este o persoană activă care reușește să mențină un ritm alert și în viața personală, nu numai la birou. Este pasionată de natură și de orice experiențe care îi permit să își depășească limitele. Iubește să descopere locuri noi, oameni și poveștile lor de viață care sunt o sursă de inspirație și de energie pentru ea. Două dintre pasiunile preferate ale Simonei sunt strâns legate de călătorii, marea fiind unul dintre locurile în care se întoarce mereu cu aceeași plăcere ca în copilărie. Unul dintre motivele din spatele acestei alegeri sunt scufundările. Are deja mai multe certificări de scuba diving și nu are de gând să se oprească aici. Atunci când nu este în natură sau la birou, pe Simona o puteți găsi într-un fotoliu confortabil cu o carte bună sau în mijlocul familiei și a celor dragi.

    „Cine mă cunoaște, știe cât de mult iubesc în aceeași măsură și munții, drumețiile și natura în general. Îmi propun să încerc, în fiecare an, trasee și destinații noi care să mă scoată din zona de confort. Sunt activități relaxante, dar și intense care mă încarcă de energie, mă ajută să mă deconectez de la cotidian, să mă conectez cu natura și în același timp, îmi oferă momente de inspirație pentru proiectele pe care le derulăm la Samsung”

    Simona Panait, directoare de marketing la Samsung România și Bulgaria.

    Fiecare zi din viața profesională a Simonei Panait are un echilibru fin între pasiune și dedicare pe care îl consideră esențial pentru performanță. Iubește să își înceapă ziua cu multă energie și adesea iese la o sesiune de jogging, alteori este la cross fit sau meditează în liniște. Toate aceste activități o ajută foarte mult să dobândească concentrarea necesară pentru ziua de muncă pe care urmează să o înceapă.

    Odată ajunsă la birou, ritmul se schimbă, agenda directoarei de marketing a Samsung România fiind una plină. Deși jonglează între întâlniri și proiecte, are grijă să își păstreze cinci minute de liniște pentru a avea mintea limpede și energie pentru mai departe. În acest timp scurt, fie ascultă o melodie care îi place, sau citește ceva inspirational, fie ia o gură de aer ori se conectează cu cineva drag. Și revine cu bateriile reîncărcate.

    „Funcționează de fiecare dată. Mă consider o persoană norocoasă pentru că sunt exact în locul în care mi-am dorit și fac ceea ce mă pasionează. Am știut încă din facultate care este drumul pe care vreau să îl urmez și am avut mereu în jur oameni care au crezut în mine și care m-au încurajat să îmi urmez pasiunea și să construiesc etapă cu etapă profesionistul care sunt astăzi”

    Simona Panait, directoare de marketing la Samsung România și Bulgaria

    Simona Panait a fost fascinată dintotdeauna de tehnologie și de tot ce ține de inovație, așa că nu i-a fost greu să aleagă domeniul în care să își construiască cariera, tehnologia fiind una dintre puținele industrii care îi permiteau să fie creativă, dar să rămână în continuare dedicată cifrelor. Este o industrie care crește exponențial, o provoacă zilnic și o motivează să fie mai bună.

    „Tehnologia contribuie practic la schimbarea vieții consumatorilor în mai bine prin toate inovațiile pe care le aduce, iar Samsung investește constant în a oferi utilizatorilor săi o viață mai comodă prin interacțiunea cu produsele noastre”, spune Simona Panait.

    Dacă la birou, este înconjurată mereu de tehnologie, nici în timpul liber nu renunță la aceasta, mai ales că tehnologia se îmbină foarte bine cu pasiunile și stilul de viață al Simonei. Pentru aceasta, tot ce ține de sport, mișcare și wellness este foarte important și îi oferă energie și un echilibru mai bun. Așa că are întotdeauna la ea noul model GalaxyWatch6, ceasul inteligent lansat de curând de Samsung.

    „Sunt încântată de toate opțiunile pe care mi le oferă. Obișnuiesc să îmi urmăresc progresele făcute în materie de somn, mișcare, rutină cotidiană și nu numai”, spune Simona Panait, care adaugă că dintr-o drumeție nu îi lipsesc niciodată căștile. Modelul preferat, Galaxy Buds2 Pro au un design ergonomic, calitatea sunetului este foarte bună, iar melodiile sau podcasturile preferate se aud impecabil în timpul unei alergări în parc sau într-o drumeție. Un alt gadget care nu îi lipsește niciodată Simonei este telefonul mobil. Ea este un content creator amator și îi place mult să împărtășească cu propria comunitate amintiri din experiențele și locurile pe care le descoperă. Modelul Galaxy S23 Ultra este device-ul perfect pentru așa ceva, fiind capabil să surprindă în detaliu și în culori cât mai apropriate de realitate fiecare nouă amintire pe care o creează Simona.

    Primul gadeget de care s-a îndrăgostit Simona Panait și de care a fost nedespărțită multă vreme a fost un CD Player, muzica fiind una dintre primele pasiuni ale directoarei de marketing a Samsung România. Gusturile sale muzicale includ un repertoriu eclectic de artiști, pe care îi ascultă în funcție de stare. Printre aceștia se numătă LP, Nothing but Thieves, Miley Cyrus, Haevn, Queen sau Depeche Mode și artiști români ca The Motans sau Inna.

  • Premiile The Culture of Luxury Gala

    Premiile The Culture of Luxury Gala

    O seară de joi s-a tranformat în ACEA SEARĂ. Acea seară care a adus la un loc brandurile cu tradiție și oamenii cu poveste, personalitățile și eroii contemporani care fac lucruri deosebite, construiesc și inspiră. Protagonistul primei coperte Haute Culture – celebrul artist internațional Lorenzo Quinn – a venit special în România cu ocazia galei Haute Culture – The Culture of Luxury.

    Într-o atmosferă de rafinament, cu oameni valoroși alături, revista Haute Culture a marcat în cadrul galei primul său an de existență pe piața românească. Și ce alt mod mai potrivit pentru a transmite mai departe valorile pentru care milităm, decât o gală cu oamenii pe care îi apreciem și care ne oferă inspirație zi de zi…

    Haute Culture crede că luxul nu poate fi perceput la adevărata lui valoare în absența culturii. Așadar, am premiat oameni din zona de lux și lifestyle, dar și oameni din zona de cultură. Fiecare personaj premiat a venit pe scenă cu o poveste și a pleacat cu un trofeu semnat de artistul Ovidiu Toader: „Inima de metal, simbolul galelor Haute Culture – The Culture of Luxury.

    Premiile Galei Haute Culture – The Culture of Luxury

    • Ana Maria Brânză
    • Lorenzo Quinn
    • Alex Petricean
    • Vlad Țenu
    • UniCredit Bank
    • Banca Transilvania
    • KULTHO
    • Hagag Development Europe
    • CHANEL
    • Dan Pughineanu
    • Tudor Giurgiu
    • Alexandra Baranyi
    • Marius Constantinescu
    • Ivatherm
    • Maserati

    Haute Culture – The Culture of Luxury

    Driven by Maserati
    Strategic Partner: Stil Diamonds
    Grand Partner: UniCredit Bank
    Spirit Partner: Johnnie Walker
    Exquisite Partner: Sobranie
    Proud Partner: Samsung, Sesderma, Anchor Group, Aqua Carpatica
    Coffee Partner: Davidoff Cafe
    Supported by: Mara Mura, OVN

    FOTO: Mihnea Ratte

  • Cod Roșu de inspirație

    Cod Roșu de inspirație

    După ce a făcut o serie de schimbări în propria viață, ca să devină un model pentru cei doi copii ai săi, Andrei Roșu a reușit să devină o sursă de inspirație pentru sute de angajați sedentari care au renunțat la obiceiurile nesănătoase și au primit alergarea în viețile lor.   

    Înainte de răsăritul soarelui, când cei mai mulți dintre noi suntem cufundați încă într-un somn profund, Andrei Roșu își începe antrenamentele, care se încheie cu o alergare de 20 de kilometri, cam când o bună parte dintre noi abia ne dăm jos din pat. Atunci când nu puțini suntem cei ce începem „să alergăm” cu ochii cârpiți încă de somn după o cană mare cu cafea, ceasul de la mâna lui Andrei arată că a făcut cam de două ori mai mulți pași decât recomandarea zilnică de 5.000 steps.  

    Chiar dacă la prima vedere pare că Andrei Roșu a făcut sport de performanță toată viața sau că a avut un job extrem de activ, nu este deloc așa. Andrei a lucrat pentru o companie multinațională și până în 2010 era o persoană sedentară care descoperise bucuria de a se muta „dintr-o cutiuță în alta. Mă mutam de pe canapeaua de acasă, pe scaunul de la mașină și ulterior pe cel de la birou”, își amintește Andrei Roșu, sportiv de anduranță și antreprenor. „Între acestea era doar ridicatul de la birou pentru a lua apă de la dozator. Iar acasă, privitul la televizor, unde nu căutam o emisiune anume, care să mă transforme. Pur și simplu butonam. Era un mod automat în care intram după o zi de lucru extenuantă”, adaugă Andrei.  

    Schimbarea a început în 2008, la scurt timp după nașterea primului său copil, Alex, pentru care și-a dorit să fie un model. Atunci a renunțat la fumat, obicei pe care îl avea de la 15 ani, și un pic mai târziu, odată cu începutul diversificării alimentației bebelușului, a optat pentru preparate mai sănătoase. Doi ani mai târziu a început să alerge, reușind să dea jos aproape 20 de kilograme, depuse în toată perioada de sedentarism. Tot în 2010 a alergat și la primul maraton, desfășurat la Polul Nord. Au urmat apoi alte șapte maratoane și șapte ultramaratoane (cursă mai lungă de 42 km, cât are un maraton obișnuit) pe șapte continente, efort pe care Guinness World Records și World Records Academy l-au omologat ca record mondial. Un an mai târziu s-a născut Ema, cel de-al doilea copil al său, și Andrei Roșu a dublat eforturile de până atunci: a renunțat definitiv la consumul de carne și a început lecțiile de înot și antrenamentele de bicicletă.  

    Andrei Roșu este unul dintre cei 53 de sportivi din lume care au reușit să termine cel mai dificil ultramaraton din lume, Arch 2 Arc, o competiție care leagă două dintre cele mai frumoase orașe din lume: Londra și Paris. Participanții, care pornesc de la Marble Arch din Londra trebuie să ajungă la Arcul de Trumf din Paris. Pentru aceasta, trebuie să traverseze Canalul Mânecii înot, să alerge 140 de kilometri și să pedaleze alți 300 de km. După ce a terminat cea mai dură cursă de alergare din lume, 6633 Ultra (533 km), în condiții arctice cu temperaturi ce pot ajunge la -40 de grade Celsius, sportivul de anduranță a lansat la apă ambarcațiunea de vâslit cu care, la începutul anului 2018, a terminat Atlantic Challenge, cea mai grea competiție de vâslit din lume (5.000 km), reușind să traverseze Oceanul Atlantic într-o barcă ușoară cu vâsle.  

    Foto: Vali Mirea Photography

    Pentru o persoană activă ca Andrei Roșu, care atunci când nu iese la alergat dimineața cu Hoka, golden retrieverul familiei, înseamnă că este într-un colț îndepărtat al lumii la vreo competiție dură, perioada de pandemie a fost mai mult decât un șoc. „Am zis că avem două variante. Ori stăm cu televizorul deschis și ne încărcăm negativ și începem să mâncăm emoțional, ori apăsăm și mai mult pedala de accelerație, să facem mișcare și să încercăm să ne hrănim și mai sănătos. La copii am găsit repede soluția: le-am luat bicicletele din garaj și le-am pus pe hometrainer. Lucrurile au mers foarte bine, au făcut mișcare”, spune Andrei Roșu. Nici sportivul de anduranță nu a renunțat la antrenamente în perioada pandemiei, când a ales să sară coarda, lansând chiar un challenge, prin care creștea cu câte un minut pe zi timpul alocat exercițiului, ajungând astfel, la finalul a 60 de zile, să sară coarda timp  
    de o oră.  

    Tot în perioada de pandemie, sportivul a avut curajul să iasă din nou din zona de confort și, cu o investiție de câteva zeci de mii de euro, a lansat Filgud, un producător de tartinabile și mezeluri vegane. Acestea reprezintă o alternativă la cele mai îndrăgite lactate și produse de origine animală. În prezent, Filgud produce „mezeluri” vegane, icre din amarant și din alge, tofu, „brânzeturi” din caju, tartinabile din caju, granola, gustări și chiar deserturi din caju cu ciocolată sau caramel sărat. Businessul a început încet, cu o producție de 10 – 15 borcane pe zi, dar s-a bucurat de un succes rapid, mai ales că propunea o alternativă gustoasă și sănătoasă într-o perioadă în care tot mai mulți români, speriați de știrile negative despre coronavirus, căutau să adopte un stil de viață sănătos. „Ca să cumpărăm echipament de producție și să ne mutăm într-un spațiu nou, am vândut o parte din firmă către investitori privați, care au avut o investiție de 500.000 de euro, iar acum suntem la o rundă a doua de investiții care se va finaliza curând pentru un milion de euro pentru un anumit procent din firmă”, spune antreprenorul. 

  • Ayako Funatsu:Drumul de la design la artă 

    Ayako Funatsu:Drumul de la design la artă 

    Despre Ayako Funatsu se poate spune că este o japoneză cu suflet românesc. A venit în România în urmă cu aproape 30 de ani și s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră, în care a decis să rămână pentru totdeauna. După mai multe joburi în turism, resurse umane și mase plastice, japoneza a decis să pună bazele Origami & Paper Flowers Natsuko, pentru care are planuri mari.   

    La scurt timp după ce a citit un mic articol despre România, apărut pe la jumătatea anilor ’90 într-un ziar japonez, Ayako Funatsu și-a dorit să afle mai multe despre acest loc îndepărtat, necunoscut și misterios. Astfel, pașii au purtat-o spre cea mai apropiată librărie, de unde a cumpărat un ghid turistic despre România și Bulgaria.  

    Își amintește și astăzi că în paginile acestuia scria foarte mult despre ospitalitatea și căldura românilor, care nu ezită să invite turiștii la masă, mai ales în zonele rurale, un concept care în cultura foarte rece a japonezilor nu există.   

    Cum Ayako Funatsu era pasionată de călătorii și își dorea să descopere locuri, culturi și oameni noi, nu a mai stat pe gânduri și, în 1995, a venit în România. A călătorit singură, cu rucsacul în spate, timp de două săptămâni, vizitând mănăstirile din Suceava, orașul Rădăuți și obiectivele turistice din Maramureș. I-a plăcut atât de mult încât a luat decizia să revină și anul viitor în vizită. Și anul următor la fel. Un an mai târziu, concediul din timpul verii tot în România a prins-o.  

    „Eram ca un copil care se duce în fiecare vacanță de vară la bunici, la țară. Eu nu mai eram copil, dar așa mă simțeam când veneam în vacanța de vară în România”, își amintește zâmbind Ayako Funatsu. „Trei ani mai târziu, m-am gândit cum ar fi dacă mi-aș face o viață în România, în loc de Japonia. Și am zis să încerc. Am venit în 1999 pentru trei săptămâni, să caut de lucru. Am avut mare noroc că am găsit ceva repede, într-o agenție de turism în București, cu care am semnat contractul. În mai 2000 am venit aici și m-am mutat definitiv”, spune Ayako Funatsu într-o română perfectă cu accent japonez.  

    După trei joburi în turism, mase plastice și servicii profesionale de recrutare, în 18 ani de muncă în România, pentru angajatori alături de care s-a format și a acumulat experiență, a decis să transforme în business ceea ce dorește să realizeze în viață: crearea unei noi istorii de artă prin dezvoltarea domeniului de flori de hârtie. Așa a luat naștere, în urmă cu cinci ani, Origami & Paper Flowers Natsuko, un atelier care produce manual aranjamente florale unicat, lucrate cu migală dintr-o hârtie special adusă din Japonia și SUA. Ayako a pus astfel bazele unui business de nișă și a creat o nouă piață în România, iar creațiile sale au fost primite entuziast de români, care sunt pasionați de cultura japoneză și își doresc să afle mai multe despre această artă.  

    „Rolul meu este să scot în evidență frumusețea hârtiei. În limba japoneză hârtie se traduce prin «kami», care mai înseamnă și păr, dar și Dumnezeu. Eu cred că Dumnezeu nu ne dă produsul finit, ci doar materialele. Eu cred că am primit hârtia să creez ceva cu care să împodobesc această lume, să o fac să fie mai frumoasă. Așa simt. Eu fac cu pasiune ceea ce fac, dar cred că ceva dincolo de pasiune mă împinge să merg mai departe. Eu o gândesc ca pe o misiune, misiunea mea pe acest Pământ”

    Ayako Funatsu, fondatoarea Origami Natsuko.  

    Toate obiectele care ies din mâinile artistei japoneze sunt unicat și lucrate cu cea mai mare atenție la detalii, iar pentru realizarea unui buchet de flori din hârtie, Ayako alocă între cinci ore și jumătate de zi.  

    Nu e de mirare că operele artistei au devenit din ce în ce mai căutate și se bucură de tot mai multă popularitate în rândul românilor. Mirese care își doresc să păstreze buchetul din ziua cununiei sau cupluri care vor să ofere ca mărturie micile obiecte de artizanat produse de Ayako se numără printre clienții atelierului japonezei. Nu lipsesc nici marile corporații, care își doresc să înveselească birourile, să decoreze spațiile urașe din holuri sau chiar bordul aeronavelor, unul dintre clienții corporate ai artistei fiind un mare operator de private jet-uri.  

    Foto: Vali Mirea Photography

    În perioada de pandemie, când majoritatea angajaților a lucrat de acasă și companiile nu s-au înghesuit să își prelungească „abonamentul” la decorațiuni florale din hârtie, pentru Ayako, o gură de oxigen a venit de la celebra emisiune antreprenorială Imperiul Leilor, unde a paricipat și o obținut o finanțare din partea antreprenorului Dan Șucu, fondatorul Mobexpert, unde pot fi găsite acum o parte dintre creațiile japonezei.  

    În perioada următoare, Ayako și-a propus să lucreze cât mai mult cu designeri de interior și arhitecți a căror viziune este să integreze lucrările din hârtie japoneză în spațiile pe care le gândesc, mai ales că naturalețea și simplitatea stilului nipon au devenit foarte populare în decorațiunile interioare. Acesta este motivul pentru care Ayako Funatsu a făcut recent și o serie de cursuri de design interior caresă o ajute să aibă o vedere de ansamblu a întregului spațiu.

    „Prima dată am început cu închirierea aranjamentelor florale la clienți corporate. De obicei mă duceam în diferite locuri, dar nu aveam cunoștințe de design interior și trebuia să văd ansamblul. Ceea ce fac eu în prezent este în mare parte design, iar acesta trebuie să fie în perfectă armonie cu locul. Partea de design înseamnă între trei și cinci ani, după această perioadă oamenii se plictisesc și vor să facă schimbări. De aceea, eu pe termen lung vreau să fac artă. Creațiile mele trebuie să comunice cu persoana respectivă, findcă un obiect de artă nu mai plictisește. Îmi doresc ca peste 100 de ani, cineva care va găsi lucrările mele să fie impresionat și să le pună la un muzeu”, spune Ayako Funatsu despre viziunea pe care o are pentru Origami Natsuko. 

  • Ciprian Stanciu: Eleganță franceză cu rădăcini românești 

    Ciprian Stanciu: Eleganță franceză cu rădăcini românești 

    Papioanele create de Ciprian Stanciu, un antreprenor și fashion designer român stabilit în Franța, au fost purtate de vedete de la Hollywood și au atras privirile pe covorul roșu de la Paris Fashion Week sau Festivalul de Film de la Cannes, ceea ce a făcut ca numele Atelier Cerbu să se impună cu rapiditate în lumea fashion din Franța, unde concurența este una extrem de agresivă.   

    Marilyn Monroes spunea că „diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei”. Dar se pare că și domnii se pot împrieteni la fel de repede cu diamantele. A demonstrat-o designerul român Ciprian Stanciu, fondatorul Atelierului Cerbu, care a lansat de curând, în colaborare cu bijutierul Jean Ridweg, Diamond Collection, o colecție de papioane elegante, accesorizate cu diamante. Noua colecție a designerului român, stabilit în Franța, întruchipează eleganța și rafinamentul: fiecare papion este proiectat cu o atenție minuțioasă la detalii și este realizat din materiale de înaltă calitate, inclusiv din țesături luxoase. Papioanele Diamond Collection sunt cu adevărat unice și adaugă o notă de farmec oricărei ținute formale, acestea fiind alegerea perfectă pentru ocazii speciale și evenimente prestigioase. Sigur, și prețurile sunt unele pe măsură domnii care vor să achiziționeze un astfel de accesoriu de la atelierul pus pe picioare de Ciprian Stanciu în Franța trebuie să scoată din buzunare o sumă de 5.000 de euro.  

    O altă colecție care poartă semnătura Atelier Cerbu și a atras atenția criticilor de modă este Luxury Union Collection, imaginată de designerul Serge Orion și produsă în colaborare cu artista Carolina Alfonso. Papioanele designerului român, care deveneau „pânză” pentru pictorița sud-americană, erau accesorizate la final cu foiță din aur de 24 de carate.  

    Eleganța accesoriilor „Made in France” și creativitatea designerului român au atras cu rapiditate atenția în showbiz și au fost purtate de actorii Jimmy Jean-Louis sau Omar Sy, celebrități care au jucat în filme cunoscute precum „Identitatea lui Bourne”, „Jurassic Park” sau „X-Men: Days of the Future Past”. Creațiile designerului român au atras privirile și pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes sau la ediții ale celebrului Fashion Week din Milano, Paris sau Strasbourg.  

    Procesul creativ din spatele creării unui papion la Atelier Cerbu este meticulos, dar și incitant. Totul începe cu o cercetare amănunțită a tendințelor modei, modelelor și materialelor. Ciprian Stanciu se inspiră din surse diverse, de la artă și arhitectură la natură și chiar cultură populară.  

    „Creăm schițe și prototipuri pentru a ne rafina viziunea. Odată ce designul este finalizat, selectăm cu atenție materialele și ornamentele care se potrivesc cel mai bine viziunii creative. Procesul propriu-zis de fabricație implică pași precum tăierea țesăturii, asamblarea, pilirea atentă pentru a crea nodul și adăugarea de finisaje, cum ar fi cusături și ornamente”

    Ciprian Stanciu, fondatorul Atelierului Cerbu

    Timpul necesar pentru a crea un papion, de la idee la produs final, poate varia în funcție de complexitatea designului și a detaliilor. Ca să vă faceți o idee, finalizarea procesului de creație poate dura de la 2-3 ore până la câteva zile, ținând cont de diferitele etape cum ar fi timpul ce trebuie respectat pentru pictura cu foiță de aur de pe papion.  

    Pe agenda designerului român se află acum extinderea. Ciprian Stanciu plănuiește să pătrundă în mai multe magazine și centre comerciale din Franța, inclusiv în Galeriile Lafayette din Paris, următorul pas fiind America și mai multe țări din Europa. Un alt obiectiv important pentru fashion designerul român este extinderea liniei de produse.

    „Intenționăm să dezvoltăm noi colecții de papioane care reflectă cele mai recente tendințe  din modă, păstrând în același timp estetica noastră distinctă. În plus, căutăm să ne consolidăm prezența pe piețele internaționale, prin stabilirea de parteneriate cu buticuri de ultimă generație și prin participarea la evenimente de clasă mondială. Viziunea noastră este să poziționăm Atelier Cerbu ca o referință esențială în domeniul accesoriilor de modă pentru bărbați”

    Ciprian Stanciu, fondatorul Atelierului Cerbu.  

    Despre Ciprian Stanciu se poate spune cu ușurință că trăiește „visul francez”, un obiectiv pe care îl au toți designerii și creatorii de accesorii și piese vestimentare din lume, acela de a avea succes în capitala mondială a modei și eleganței, unde, nu trebuie să lucrăm în domeniul fashion ca să ne dăm seama că se confruntă cu o concurență acerbă. L-am întrebat pe fondatorul Atelierului Cerbu cât de dificil i-a fost să se impună într-o piață ca cea franceză, mai ales ca designer român.  

    „Faptul că suntem români nu ne-a ajutat. Românii încă nu sunt văzuți tocmai bine în Franța. Dar nu este imposibil să reușești aici. Atunci când îți dorești ceva, poți să obții, iar dacă muncești și îți dai interesul vei reuși cu siguranță. Trebuie să faci tot ce ține de tine. Eu asta am făcut, asta a fost strategia mea”, completează Ciprian Stanciu, fondatorul Atelierului Cerbu.