Francesca Velicu s-a îndrăgostit de dansul clasic la nouă ani, a studiat baletul la Bolshoi, iar acum cucerește scenele internaționale ca prim-balerină.
Când se gândește la primii ani din viață, Francesca Velicu își dă seama că a avut o copilărie bogată în artă. Mergea la școală, la balet, la muzică s-a dus până la finalul școlii generale, la desen, iar în timpul liber era mereu afară, cu copiii din vecini. Asta când, bineînțeles, nu mergea în tabere și expediții cu familia sau doar cu fratele ei.
Francesca Velicu a început la patru ani cursurile de balet a școlii „Educa”, astăzi „Școala de balet Jaqueline” a profesoarei Jaqueline Bratu, primul mentor și prima profesoară de balet pe care Francesca a avut-o. A fost cucerită, ca mai toate fetițele, de muzică, de pantofii roz, de costumele de balet și de micile dansuri care aveau loc în fața părinților.
A vrut să renunțe în momentul în care a început să evolueze, iar dansurile drăguțe nu mai erau chiar atât de ușor de executat. Atunci, Jaqueline Bratu a avut o discuție privată cu părinții Francescăi. I-a convins că fiica lor are har și că, în ciuda ripostelor ei copilărești, ar fi bine să o aducă în continuare la cursuri.
Părinții au ascultat-o pe profesoară, iar Francesca le este recunoscătoare și astăzi că nu au lăsat-o să renunțe atât de ușor. Astfel, la numai nouă ani, a dansat pentru prima oară în „Prințesa căprioară”, un spectacol de balet dedicat copiilor, care a făcut-o pe tânăra balerină să se îndrăgostească de acest dans al eleganței.
Bursa la cursurile de vară ale Academiei Bolshoi
Francesca era în clasa a V-a când s-a transferat la o școală normală de coregrafie, unde, în anii mai mari, putea alege ce tip de dans urma să studieze. Dintre dansul clasic și cel contemporan, cu toate că amândouă îi erau dragi, ea a ales să meargă pe cel clasic.
În 2012, Velicu a obținut rezultate foarte bune la concursul internațional de balet Youth America Grand Prix, iar un an mai târziu i s-a oferit o bursă de studiu la cursurile de vară ale Academiei Bolshoi, care se organizează în Connecticut și New York, iar cursanții sunt împărțiți între aceste orașe în funcție de vârstă.
În cadrul Academiei, Francesca a ajuns să lucreze direct cu profesori ai Academiei din Moscova, care, la finalul acelor luni de vară, ofereau elevilor care se remarcau o invitație de studiu, pe termen mai lung, în Rusia.
Fiindcă s-a numărat printre acei norocoși, în septembrie 2013, Francesca și-a făcut bagajul și a plecat să învețe arta baletului la Moscova.
Au fost doi ani plini, am învățat foarte mult și am avut profesori excepționali. Consider că tot timpul petrecut acolo a cântărit enorm în pregătirea mea și m-a format ca dansator atât fizic, cât și mental. Toată acea experiență m-a întărit și m-a disciplinat, ceea ce m-a ajutat enorm în viitoarea mea carieră de balerină.
Diferențe
Francesca Velicu mi-a mărturisit că atât în România, cât și în Rusia se învață aceeași metodă de balet, adică Vaganova, care are opt nivele de pregătire, mișcări precise care arată linii curate și finețe și care se concentrează pe întărirea spatelui, în special în zona lombară. Astfel, oferă o senzație de brațe „fără oase”, suple, care se află în contrast cu mișcarea mai robustă a picioarelor.
Totuși, cu toate că se studiază aceeași metodă, în Rusia antrenamentele sunt mult mai intense, iar nivelul atât de ridicat te împinge să vrei mai mult și să oferi mai mult din timpul și energia ta, să îți depășești barierele și limitele fizice.
Acei doi ani la Moscova i-am simțit cât zece, dar am plecat de acolo plină de entuziasm, cu mai multă încredere în mine și cu un bagaj uriaș de cunoștințe.
Londra i-a oferit o scenă
La optsprezece ani, Francesca a aflat din mass-media că English National Ballet, una dintre cele mai importante companii de dans clasic din lume, are nevoie de dansatori. S-a înscris pentru audiție în luna iulie. A fost chemată la Paris, fiindcă acolo se aflau în turneu, iar Tamara Rojo, atunci directoarea English National Ballet, i-a pus un contract în față care începea cu luna august.
Mereu am fost curioasă cum arată o zi din viața unei balerine, așa că Francesca Velicu mi-a povestit pe îndelete cum decurge o zi normală din viața ei: obișnuiește să se trezească la ora nouă, iar de la ora zece și jumătate încep studiile. După prânz încep repetițiile, care durează până pe la ora șase seara. În weekend-uri, totuși, Francesca și colegii ei de breaslă au un program mai scurt, care ține până la ora două.
Zilele cu spectacole au un program aparte, care diferă în funcție de numărul lor, dar și de repetițiile dintre ele. Atunci, ziua începe tot la nouă dimineața, dar se încheie în jur de nouă sau chiar unsprezece seara.
Cu toate acestea, Francesca are parte și de timp liber care începe, bineînțeles, după orele de program. De asemenea, duminica este liberă, dar și de sărbătorile oficiale. Pe an are cam șase săptămâni de concediu care se împart în două: o parte mai scurtă iarna și una mai lungă vara.
Când vine vorba de regimul alimentar, Francesca nu ține o dietă anume, dar are grijă să consume alimente care-i oferă energie și vitamine.
Pasiune, muncă și mentori
În cariera mea, am ajuns să cunosc mai mulți oameni care mi-au devenit mentori. În primul rând, profesorii cu care am lucrat, de la Jaqueline Bratu, continuând cu doamna Ana Caraianopol de la Liceul de Coregafie, apoi cu doamna Alice Necsea de la Opera din Viena, apoi doamna Tatiana Alexandrovna Galteva de la Moscova, dar și balerine–model pe care le-am cunoscut și care m-au inspirat, precum Alina Cojocaru, Tamara Rojo, Natalia Osipova și Marianela Nunez.
2024 începe pentru Francesca Velicu cu o nouă stagiune. Urmează să danseze în spectacolul „Carmen”, în coregrafia lui Johan Inger, apoi va dansa în „Swan Lake in the Round”, un spectacol fascinant la Royal Albert Hall, cu o distribuție dublă față de un „Swan Lake” normal, mi-a povestit balerina.
În final, am întrebat-o pe Francesca ce sfat are pentru tinerele care se visează balerine. Mi-a zis că în balet este nevoie 40% talent și 60% muncă, dar uneori procentul muncii crește, iar cel al talentului scade. Dacă o tânără să visează balerină, ca să ajungă unde își dorește trebuie să muncească constant și susținut.
Sigur că nu poți face balet fără talent, orice artă cere acest lucru, dar dacă ai doar talent, acesta nu te duce departe. Într-un interviu recent, balerina Alina Cojocaru a spus că se consideră o studentă și astăzi. Cred că asta spune foarte multe despre meseria noastră.
