Vizitatorii care vânează poza perfectă cu telefonul în expoziții sunt astăzi o constantă a muzeelor și galeriilor de artă. Petrecem în medie aproape 4 ore pe telefon, după cum arată studiile globale, și acordăm doar 20 de minute atunci când vizităm un muzeu. În majoritatea muzeelor și galeriilor de artă, vizitatorii petrec doar 15 secunde în fața unei opere.
În acest context, în săptămâna de vizitare 17–20 iulie (joi-duminică), Art Safari le propune vizitatorilor #SăptămânaFărăTelefoane – o deconectare digitală și o reconectare cu arta, sugerându-le să se bucure de opere cu adevărat – fără fotografii, fără stories, fără notificări. Arta privită față în față, nu prin camera telefonului.
„Când ați fost ultima dată prezenți 100% într-o expoziție de artă, fără să stați cu telefonul în mână, fără să căutați unghiul perfect pentru story, fără să vă gândiți la câte like-uri o să primiți? Aș vrea să vă provoc să veniți la Art Safari fără telefon sau cel puțin să îl țineți în geantă, în buzunar, pe durata vizitei. Să nu faceți poze lucrărilor, să nu le postați, ci doar să petreceți câteva minute fără telefon în fața lucrărilor. Oare ce vă vor transmite atunci? Haideți să încercăm să privim operele de artă cu ochii noștri, nu prin lentila telefonului. Haideți să încercăm împreună să reducem această relație foarte apropiată pe care o avem cu telefoanele mobile”- Ioana Ciocan, Managing Partner Art Safari.
Iubitorii de artă mai pot vizita expozițiile emblematice ale sezonului, până la finalul lunii iulie. Programul expozițional include la omagiul adus lui Ioan Andreescu și retrospectiva dedicată lui Ion Țuculescu, de la expoziția „Pictori români uitați” care aduce în prim-plan zeci de artiști valoroși, până la expozițiile îndrăgite de public – Câini vs. Pisici, A fost odată ca în povești, și arta contemporană a noului val de artiști Young Blood 4.0.
Programul de vizitare Art Safari este de joi-duminică, 12:00-21:00, pe Lipscani 18-20. Biletele sunt disponibile aici.
Roman Tolici, unul dintre cei mai apreciați pictori contemporani din România, ajunge la Sibiu cu expoziția „New Hope”, după succesul înregistrat în Brașov, Timișoara și București.
Expoziția reunește o selecție de lucrări recente, realizate în ultimii cinci ani, ce reprezintă o reflecție profundă asupra transformărilor majore care au redefinit lumea contemporană, atât la nivel macro, social și politic, cât și la nivel micro, al experiențelor individuale. Explorând relația dintre om și istoria Pământului, NEW HOPE devine un spațiu concret, construit atât pe vulnerabilitatea, cât și pe reziliența umană, într-o perioadă în care limitele fizice și spirituale sunt constant provocate.
Istoria oferă nenumărate exemple în care speranța s-a dovedit deșartă: imperii s-au prăbușit, dezastre cumplite au spulberat speranța oamenilor, iar nedreptăți teribile au rămas nepedepsite. Cu toate acestea, speranța s-a încăpățânat să reapară mereu. Această nouă serie explorează tocmai acest sentiment abstract și fragil pe care îl numim SPERANȚĂ – Roman Tolici
Expoziția va fi vernisată pe 17 iulie la Muzeul de Artă Contemporană și rămâne deschisă pentru o lună.
Instalația temporară „Susur”, creată de Atelier Vrac, transformă râul Moașa într-un spațiu de explorare, relaxare și joacă, cu ocazia Făgăraș Fest, între 11–13 iulie, în satul Sebeșu de Sus, județul Sibiu.
„Am vrut ca instalația să devină un motiv pentru ca oamenii să se apropie cu sensibilitate de râu și să reflecteze la importanța păstrării locurilor nealterate. Susur vorbește despre fragilitatea și farmecul apelor montane, într-un context în care acestea sunt tot mai amenințate de intervenții brutale asupra malurilor, construcții invazive sau poluare,” explică artiștii de la Atelier Vrac.
„Instalația Susur oferă un spațiu inedit care invită publicul nu doar să admire râul, ci să interacționeze direct cu el – să pășească, să atingă, să simtă apa rece și să descopere frumusețea Munților Făgăraș într-un mod complet nou. Ne dorim ca vizitatorii să trăiască o experiență care îi scoate din peisajul obișnuit și îi conectează profund cu natura. Astfel de intervenții artistice deschid un dialog autentic între oameni și locurile valoroase pe care le protejăm”, a declarat Victoria Donos, Director de Comunicare al Fundației Conservation Carpathia.
Prin intervenția lor, artiștii deschid un dialog între arta contemporană și conservarea naturii: instalația devine o „lentilă” prin care participanții la festival pot privi Munții Făgăraș cu mai multă sensibilitate și atenție.
„Astfel de intervenții temporare pot schimba modul în care ne raportăm la natură, invitând la contemplare și interacțiune directă cu elementele ei esențiale: apa, aerul, lumina” – Atelier Vrac
Instalația va fi demontată la finalul festivalului, pentru ca zona să revină la aspectul inițial.
Ajuns la a șasea ediție, Făgăraș Fest promovează legătura profundă dintre comunități, natură și artă și pune accent pe protejarea Munților Făgăraș și explorarea sustenabilă a acestora.
În decembrie 1968, un grup de studenți la Arte Plastice au confecționat împreună o stea și au pornit prin București să-și colinde profesorii. Chiar când ieșeau din scara blocului în care locuia unul dintre ei, au fost opriți de doi agenți ai Securității, iar profesoara care îi însoțea a fost dusă la secție pentru interogatoriu. 56 de ani mai târziu, proiectul „steaua. young and innocent days” propune o revizitare a acestui episod întâmplat într-un regim politic care ne-a marcat profund.
Printr-o serie de interviuri cu unii dintre cei care au fost prezenți în acea seară din decembrie, un film foto și alte interviuri cu martorii, punând steaua originală, restaurată între timp la Muzeul Țăranului Român, în centrul unui traseu expozițional, organizatorii deschid un dialog peste generații, folosind aceste amintiri personale pentru a crea un context de experimentare imediată a istoriei.
Trei artiști contemporani, Ioana Mincu, Giulia Crețulescu și Mihai Baltac, sunt invitați să creeze lucrări inspirate de momentul 1968 și de contextele sociopolitice de atunci și de acum. Aceste elemente, curatoriate de Alexandra Croitoru, vor fi prezentate în dialog cu contribuții ale unor artişti cu care inițiatorii Acțiunii Steaua, Miruna și Radu Boruzescu, au avut conexiuni pe termen lung, precum Horia Bernea și Paul Neagu, sau Iulian Mereuță şi Doru Covrig, care au emigrat și ei în Franța.
Proiectul „steaua. young and innocent days” propune așadar o serie de evenimente răspândite pe parcursul următoarelor luni, menite să apropie și să faciliteze schimburi între reprezentanții generației ‘68, actualii studenți de la Arte, tineri artiști și, desigur, publicul larg. Lansarea proiectului va avea loc pe data de 10 iulie, la Bar Ton, printr-un eveniment muzical cu Borusiade & Rekabu. Dealtfel, muzica este un element esențial al proiectului, fiind calea cea mai directă prin care s-au răspândit și s-au multiplicat ideile de libertate și rezistență în anii ‘60, în întreaga lume.
Vernisajul celor două expoziții va avea loc în noiembrie, alături de o serie de evenimente conexe găzduite de Teatrul de Comedie, inclusiv o dezbatere publică și sesiune de întrebări și răspunsuri cu artistul Radu Boruzescu, artistul cu un rol important în acel eveniment, și cu alți membri ai grupului care au creat steaua în iarna lui 1968. Vor avea loc și discuții menite să plaseze evenimentele din acea seară într-un context mai larg, întrucât anul 1968 a fost unul extrem de relevant pentru forme de rezistență, în întreaga Europa, de la Praga la Paris și, iată, la București. Contextul sociopolitic al României anilor ‘60 va fi surprins nu doar în aceste amintiri documentate prin fotografii, filmări, artă și povestiri, ci și în evenimente muzicale tematice, menite să faciliteze imersiunea în atmosfera vremurilor respective.
Între 6 noiembrie și 7 decembrie, expoziția care prezintă dialogul intergenerațional, curatoriată de Alexandra Croitoru, va putea fi vizitată la Galeria Ivan din București, iar între 27 noiembrie 2025 și 11 ianuarie 2026 expoziția configurată în jurul stelei și contextului în care ea a fost creată va putea fi vizitată la Muzeul Țăranului Român.
Spațiu cât o lume întreagă. Una pentru spirite libere și creative. Revista Haute Culture a deschis această lume, alături de Ploom, la Timișoara. Bienala Art Encounters 2025 a debutat, la finalul lunii mai, cu o temă curatorială puternică – „Bounding Histories. Whispering Tales.” – sub semnătura Anei Janevski și a lui Tevž Logar.
Programul de deschidere, care a durat trei zile, a fost bogat în evenimente, printre care performance-uri, tururi ghidate de curatori și artiști, o petrecere de deschidere a Bienalei la garnizoană, două tururi istorice ale Timișoarei, picnic și activități pentru toate vârstele, dar și un tur ghidat în cadrul expoziției dedicate artistului Ștefan Bertalan.
Ștefan Bertalan este considerat o figură esențială a scenei artistice din Timișoara, unde a trăit și s-a stins din viață. În 1965, împreună cu Roman Cotoșman și Constantin Flondor, a fondat Grupul 111, primul grup de artă experimentală din România comunistă. Cinci ani mai târziu, a devenit membru de frunte al grupului Sigma. Expoziția este concepută și curatoriată de Bernard Blistène, director onorific al Muzeului Național de Artă Modernă – Centrul Pompidou, Paris.
„Într-un moment în care creația contemporană se deschide către o infinitate de teritorii, pare esențial să ne concentrăm asupra puținilor artiști care au anticipat turnura cosmo-morfică a creației și și-au conceput proiectul în fuziune cu universul”, spune Bernard Blistène. Iar după ce am explorat expoziția, nu putem decât să-I dăm dreptate.
Bienala Art Encounters 2025 se desfăşoară în trei spaţii profund ancorate în istoria Timişoarei – Comenduirea Garnizoanei, FABER şi spaţiul expoziţional al Fundaţiei Art Encounters – transformându-le în locuri de reflecţie critică.
Peste 100 de lucrări, dintre care zece create special pentru Bienală, conturează o meditaţie amplă asupra istoriei, memoriei şi ecoului. Partenerul principal al Bienalei, Ploom, susţine expresia artistică. Iar asta se simte foarte bine, de exemplu, în grădina Comenduirii Garnizoanei, unde sunt activări sonore şi intervenţii subtile care te fac să-ţi doreşti să rămâi puţin mai mult într-un spaţiu verde unic în centrul oraşului.
Intrarea la toate expoziţiile şi evenimentele Art Encounters este liberă. Iar pentru o explorare cu toate simțurile, noi ne-am bucurat să avem Ploom încărcat complet!
MATERIAL SUSȚINUT DE PLOOM.
PRODUSUL NU ESTE LIPSIT DE RISCURI ȘI CAUZEAZĂ DEPENDENȚĂ. 18+ DESTINAT CONSUMATORILOR ADULȚI EXISTENȚI DE PRODUSE DIN TUTUN ȘI ȚIGARETE ELECTRONICE.
Common House din București găzduiește A HOME OF ICONIC DESIGN, din 18 până pe 21 mai. Este o o expoziție care aduce în premieră publicului larg piese de mobilier premiate cu prestigiosul Compasso D’Oro și expuse în cadrul unor muzee precum MoMA din New York, Centre Pompidou din Paris și Victoria and Albert Museum din Londra.
Curatoriată de Urban Vintage, magazin dedicat designului de interior cu istorie, expoziția reunește creații iconice ale unor arhitecți și designeri de referință precum Le Corbusier, Marcel Breuer, Mies van der Rohe sau Vico Magistretti. Aceste piese au redefinit spațiul domestic și au marcat adevărate revoluții estetice în designul secolului XX.
„Ne-am dorit ca această combinație între nou și vechi să nu mai fie percepută ca o provocare, ci ca o armonie firească. Am creat un ambient care amintește de eleganța franceză, unde arhitectura interbelică a casei se întâlnește firesc cu modernismul radical al pieselor expuse”,spune Alexandra Marcu, co-fondatoare Urban Vintage.
Este o invitație la educație, explorare vizuală și dialog între generații.
Printre cele mai importante piese din cadrul expoziției se numără Șezlongul LC4 – Le Corbusier, Scaunul LC1 – Le Corbusier pentru Cassina, Setul de 2 fotolii Barcelona – Mies van der Rohe pentru Knoll, Setul de 2 scaune Wassily – Marcel Breuer pentru Knoll, Canapea Maralunga – Vico Magistretti pentru Cassina, Biroul Mid-Century Modern – Svend Aage Madsen și Măsuța de cafea Shimmer – Patricia Urquiola.
Șezlongul LC4 proiectat în 1928 de Le Corbusier, Charlotte Perriand și Pierre Jeanneret, este una dintre cele mai emblematice piese de mobilier modernist.
Supranumit „mașina de relaxare”, LC4 se adaptează poziției naturale de repaus a corpului, în loc să impună o postură fixă. Acesta este realizat din oțel cromat și piele nu doar din motive estetice, ci și pentru că, după Primul Război Mondial, aceste materiale au devenit mai accesibile și mai disponibile. Într-o epocă în care mobilierul era încă bogat ornamentat și realizat manual, liniile clare și componentele fabricate industrial ale LC4 au reprezentat o schimbare radicală. Deși are aproape 100 de ani, LC4 încă are o alură modernă — o dovadă a calității sale funcționale și estetice.
Fiecare obiect inclus în cadrul expoziției va fi însoțit de informații relevante despre autor, producător și contextul istoric al creației sale, oferind vizitatorilor o experiență completă. În paralel cu expoziția se vor desfășura tururi ghidate, petreceri tematice și un workshop de design interior.
Începând cu 13 februarie, MARe / Muzeul de Artă Recentă prezintă, în premieră, o parte din colecția sa de artă contemporană internațională, reunind peste 50 de artiști din 20 de țări, printre care Giorgio de Chirico, Lucio Fontana, Antony Gormley, Bridget Riley, Richard Serra – artiști ale căror lucrări se regăsesc în colecțiile marilor muzee ale lumii, precum MoMA, Tate sau Pompidou.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 13 februarie – 25 mai, iar biletele pot fi achiziționate accesând platforma www.mare.ro
Expoziția curatoriată de Dr. Flavia Frigeri și Ioana Iuna Șerban, All Our Todays, prezintă, în premieră, peste 60 de lucrări din colecția internațională de artă contemporană a muzeului și explorează dialogul între arta figurativă și cea abstractă, invitând publicul să descopere diversele moduri în care artiștii internaționali au reprezentat ideea de contemporaneitate prin experiențele lor personale și perspectivele unice asupra lumii.
Despre All Our Todays, Dr. Flavia Frigeri, co-curatoarea expoziției, detaliază:
„Expoziția este organizată în jurul unor constelații tematice, oscilând între abstract și figurativ, care ajută privitorii să înțeleagă multiplele căi alese de artiști în explorarea sinelui și a esenței artei. Culoarea, forma și reprezentarea subiectelor sunt esențiale în această expoziție, care invită la o implicare emoțională profundă cu lucrările expuse.”
„All Our Todays marchează o premieră istorică la Muzeul de Artă Recentă, reunind peste 60 de lucrări internaționale de artă postbelică, toate provenind din colecția muzeului.
Artiștii ai caror lucrari sunt prezentate in expozitie au jucat un rol esențial în definirea artei contemporane, explorând relația dintre identitatea personală și lumea exterioară. Expoziția este o invitație la redescoperirea artei contemporane, prin culori vibrante, forme îndrăznețe și contraste captivante între figurativ și abstract”— Ioana Iuna Șerban, co-curator al expoziției.
Prima săptămână a expoziției găzduiește două tururi ghidate deschise publicului, în care curatoarele expoziției vor oferi chei de interpretare asupra lucrărilor expuse – primul tur, în limba engleză, va fi alături de Dr. Flavia Frigeri, pe 13 februarie, iar cel de-al doilea, pe 14 februarie, împreună cu Ioana Iuna Șerban.
De șase ani, Muzeul de Artă Recentă s-a impus ca un adevărat hub cultural, găzduind peste 50 de expoziții internaționale și românești, dar și numeroase evenimente conexe: concerte, spectacole de teatru și dans contemporan, seri de poezie, proiecții de filme și mese rotunde.
HAUTE CULTURE: Ce v-a inspirat să începeți colecționarea de artă și care a fost primul obiect care v-a aprins curiozitatea de viitor colecționar?
NICOLAE MIHĂILESCU: Intersul pentru colecționat a început când aveam vreo 10 ani, cu o frumoasă colecție de timbre. Dar am fost întotdeauna pasionat de istorie și consider că asta a determinat categoric pasiunea mea de a colecționa.
De fapt, colecția mea nu a început cu artă, ci cu hărți vechi și cărți, cărora ulterior le-am adăugat tot felul de obiecte care întregeau partea de istorie de care eram pasionat: arme, armuri și așa mai departe. Lucruri de care probabil orice bărbat este pasionat.
Arta, și în special arta contemporană, a intrat în orizontul meu de interes acum câțiva ani, când mi-am dat seama că îmi place să descopăr oameni, artiști, să interacționez cu ei și să le înțeleg opera.
Cred că, de fapt, colecționez artiștii mai degrabă decât arta lor. Îi susțin pe termen lung și asta cred că face parte din rolul meu de iubitor de artă.
HC: Unde a început pasiunea pentru hărți și cât de greu de găsit au fost cele mai importante piese din colecție?
Pasiunea pentru hărți am moștenit-o de la unchiul meu, care era cartograf militar, pot spune că am copilărit printre hărți, iar căutarea hărților a fost o provocare continuă, nu o să se termine niciodată.
De-a lungul anilor, am scotocit la propriu prin anticariatele și licitațiile istorice din toată lumea pentru a găsi hărți. Interesul meu pentru hărți istorice, în special, emană din convingerea că acestea sunt mai mult decât simple reprezentări cartografice,
ele captează imaginea unui moment istoric specific, oferindu-ne un portal către înțelegerea profundă a contextelor și dinamicilor de altădată, ne oferă perspective unice asupra evoluției socio-politice și culturale a umanității și de aici angajamentul meu profund față de colecționarea și conservarea acestora.
Toate hărțile au locul lor în colecția mea… de la planiglobul lui Mercator din 1616 la harta cursului Dunării de la Belgrad la Marea Neagră, a lui Cantelli da Vignola din 1684, minunată hartă celestă a lui Henricus Hondius, din 1661, până la harta Japoniei a lui Gerard Mercator, o piesă rară pentru achiziția căreia am făcut un efort considerabil.
Colecționarea acestora nu este doar o pasiune personală, ci și o responsabilitate, un act de păstrare a unei părți esențiale din memoria colectivă a lumii.
HC: Ce tipuri de artă sau artiști predomină în colecția dumneavoastră?
Pentru că am început cu hărți vechi, acestea au evoluat cumva în mod natural spre arta modernă, interbelică, atât autori români cât și internaționali. Iar astăzi am în colecție câteva nume importante care au definit acea perioadă, cum ar fi: Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Theodor Aman.
Dar așa cum menționam anterior, în ultimii ani am descoperit dinamica fantastică pe care scena de artă contemporană din România o are și am devenit un apropiat al ei, chiar susținător și prieten.
Pentru că, până la urmă, arta aduce oamenii împreună și mie îmi place teribil să fiu omul timpului meu, motiv pentru care am ales să susțin artiștii tineri pe care îi descopăr în principal în galeriile de artă contemporană din București.
HC: Decizia de a cumpăra o anumită operă de artă este în primul rând emoțională sau rațională? Simțiți în continuare emoție când un obiect de arte devine al dumneavoastră?
Decizia de a cumpăra o operă de artă este, de cele mai multe ori, o combinație între rațional și emoțional. În același timp, achiziționarea unei opere de artă implică și o componentă rațională, mai ales atunci când vorbim despre investiții.
Factorii precum autenticitatea, proveniența, cota artistului și contextul pieței joacă un rol important, cel puțin în alegerile pe care le fac. Cât despre emoție, da, aceasta rămâne esențială! De fiecare dată când o operă de artă devine parte din colecția mea, simt bucuria unei conexiuni autentice.
HC:Cum credeți că s-a schimbat piața de artă în ultimii ani? Colaborați cu specialist din domeniu sau faceți achizițiile fără consultant specializați?
Cred că mi-am câștigat “renumele” de colecționar încăpățânat, care se încăpățânează să descopere și să își facă sigur propriile alegeri. Desigur că asta implică de fapt mai multă muncă, de a descoperi și de a înțelege opera unui artist.
Am însă alături de mine oameni care mă îndrumă, care îmi semnalează artiști noi, aceștia sunt de regulă galeriștii, care au un rol esențial în crearea unei colecții. Mai ales când te uiți la ea și din punct de vedere investițional.
HC: Cât de importantă este generozitatea pentru un colecționar de artă, dorința de a împărtăși pasiunea cu restul lumii?
Foarte! Dar, să fim sinceri, generozitatea unui colecționar nu vine doar din altruism. E și o bucurie aproape egoistă în a împărtăși cu ceilalți lucrările care te inspiră și care te-au făcut să spui la un moment dat: „Trebuie să o am!”
Prefer să nu vorbesc prea mult despre propria mea generozitate – modestia e o virtute rară și bine cotată (râde). Totuși, cred cu tărie că datoria oricărui colecționar este să împărtășească această pasiune cu restul lumii. O lucrare de artă nu există doar pentru a sta ascunsă pe un perete privat, ci pentru a genera emoții, conversații și inspirație.
Așa a apărut Paris 19 sau Casa M, cum o numesc prietenii. Nu e doar casa colecției mele de artă, ci și un loc care vrea să sprijine artiști tineri și galerii curajoase, cei care, între timp, mi-au devenit prieteni.
Acest spațiu, cu toată încărcătura sa istorică și faptul că a găzduit alte colecții înainte, reprezintă o oportunitate extraordinară de a contribui la continuarea unei povești.
Mai mult, e un fel de hub pentru conversații, idei și creativitate. Într-un fel, mi se pare că, prin acest loc, dau înapoi un pic din ceea ce mi-a oferit mie arta: o lume mai bogată și infinit mai interesantă. Și, în fond, dacă nu împărtășim frumusețea, ce sens are să o adunăm?
HC:În ce măsură considerați colecționarea de artă ca fiind o investiție financiară?
Cu siguranță, colecționarea de artă poate fi și este o investiție financiară – și nu doar una pasageră, ci una care poate supraviețui generațiilor. Sunt mii de exemple prin care nepoții marilor colecționari de artă au valorificat colecțiile cu niște sume halucinante. Chiar recentă a fost vânzarea de la Christie’s a colecției Mica Ertegun, născută și crescută în România. S-a vândut cu peste 187 milioane de euro.
Arta are această capacitate unică de a înfrunta timpul și, uneori, chiar de a sfida economia. Când acțiunile scad, o lucrare bună de artă poate rămâne pe perete, crescându-și valoarea cu o eleganță stoică, fără să se plângă de inflație, așa cum facem toți în zilele noastre.
Așa se susțin afacerile din domeniul artei – colecționarii, muzeele, artiștii, galeriile – pentru că, până la urmă, arta este și un business. Și, să fim serioși, cine n-ar vrea să fie partener într-un „business” care implică frumosul, cultura și o poveste bună de spus la cină?
Dar să nu ne iluzionăm: arta nu e mereu un câștig rapid. Uneori, mai ales când un artist e la început de drum, trebuie să aștepți să devină „descoperirea secolului”. Și da, sunt șanse să rămâi cu niște lucrări care îți plac doar ție, dar și asta e o formă de câștig. Îți decorezi casa și îți susții moralul, chiar dacă piața nu îți susține portofelul.
Până la urmă, colecționarea de artă că investiție financiară e o combinație de risc, pasiune și puțin noroc. Și să fim sinceri, câte alte investiții îți oferă și o poveste, dar și un colț de frumusețe care îți transformă ziua? Nu multe, asta e clar!
HC: Care este menirea M Art Museum, ce vă doriți să aducă el nou pe scena Bucureștiului?
M Art Museum se dorește a fi un spațiu expozițional neconvențional…nu doar prin multitudinea de lucrări, ci prin diversitatea acestora; prin faptul că un spațiu expozițional – care în mod tradițional este rezervat evenimentelor convenționale – poate să fie acum un loc dedicat lansărilor de carte, de parfumuri, al degustărilor de vin, a unor prezentări medicale inovatoare, seri de opera, ședințe foto sau prezentări de modă….
HC: Domeniile dumneavoastră de activitate sunt dintre cele mai diverse, inclusiv cel al sănătății. Cum se leagă pasiunea pentru artă cu restul sferelor dumneavoastră de interes, precum cea medicală, de securitate sau turism?
Nu se leagă într-un mod evident, M Art Museum rezonează cu mine la nivel personal, însă și medicina din zilele noastre a evoluat la rang de artă. Lanțul de clinici Bloom Clinique este un spațiu la fel de neconvențional: un healthy aging hub, pentru că încerc să dezvolt lucruri care vor avea ceva de spus în viitor.
Cât despre celelalte domenii, acestea rămân o provocare a minții, mă mențin activ și alert, îmi stimulează dorința de a evolua constant într-o piață tot mai competitivă.
HC: Cum vedeți viitorul?
În această epocă în care trăim, când societatea se confruntă cu transformări rapide și adesea tulburătoare, arta oferă un refugiu, un spațiu de meditație și, nu în ultimul rând, un instrument de critică socială, de manifestare a trăirilor, a frământărilor noilor generații.
Trăim o perioadă fantastică: arta a devenit accesibilă, stârnește curiozitate, e un fenomen social la care aderăm tot mai mulți.
Trecutul ne-a lăsat o imensă moștenire culturală, lumea e plină de muzee și de colecționari, dar am convingerea că și viitorul este al artei!
Identitatea artistică a viitorului hotel boutique este realizată de Bianca Olimpia Abăcioaiei. Noul design distinctiv va fi prezent în diverse materiale care vor reprezenta Corinthia Grand Hotel du Boulevard, marcând angajamentul Corinthia de a susține creativitatea și artiștii locali din comunitățile în care își desfășoară activitatea.
Propunerea creativă a Biancăi a fost aleasă de către Corinthia Bucharest în urma unui concurs la care au răspuns mai mulți artiști locali. Criteriile care au diferențiat design-ul propus de Bianca au fost abilitatea ei de a reflecta caracterul unic al hotelului, definit de accentele Belle Époque și reinterpretarea valorilor Grand Hotel du Boulevard într-o linie contemporană, minimalistă și discretă.
Inspirația Biancăi pentru noua identitate a venit din efervescența perioadei Belle Epoque, marcată de rafinament și eleganță, captând esența acelui moment istoric când luxul și decorativismul erau omniprezente, iar arta și moda se contopeau într-o manifestare comună a frumuseții și expresivității umane.
„Această colaborare mi-a oferit o ocazie unică de a explora noi forme de exprimare, dincolo de creațiile mele obișnuite. Am fost inspirată de specificul perioadei Belle Epoque și de stilul Art Nouveau, cu liniile sale fluide, pentru a crea un personaj care îmbină tradițiile artei decorative cu elemente de modernitate contemporană.
Decorul scenografic al ilustrației este desprins din arhitectura hotelului. Elementul principal al spectacolului este personajul ce întruchipează energia vibrantă a perioadei Belle Epoque, definită de eleganță și rafinament, dar reinterpretată într-o manieră modernă, sofisticată și minimalistă.’’, a spus artista Bianca Olimpia Abăcioaiei.
Propunerea artistică urmează a fi integrată în diverse materiale de branding ale hotelului, precum cărți de vizită, meniuri sau umbrele oferite oaspeților, asigurând o coerență vizuală și o reprezentare elegantă a identității Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest.
Grupul Corinthia Hotels, operatorul hotelului Grand Hotel du Boulevard, susține în mod activ arta și cultura locală, prin inițiative menite să promoveze artiștii din comunitățile în care sunt prezenți.
Acest proiect face parte dintr-o serie de colaborări similare realizate de Corinthia, precum cea de la Corinthia Brussels, unde creațiile lui Daniel Ost, cel mai renumit florist din Belgia, au inspirat identitatea vizuală a hotelului.
„Suntem încântați că am avut oportunitatea de a lucra cu o artistă talentată din București care a reușit să aducă împreună eleganța istorică a hotelului și spiritul modern al orașului. Această colaborare reflectă filosofia grupului Corinthia, aceea de a susține și promova talentele autohtone. Credem că fiecare spațiu reprezintă esența zonei geografice în care se află, iar prin parteneriatele noastre cu artiști locali aducem o notă distinctă, autentică și profund ancorată în cultura locală.”, a spus Jean Pierre Mifsud, General Manager Corinthia Grand Hotel du Boulevard.
Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucharest va fi deschis în martie 2025 după ample lucrări de modernizare.
Hotelul va cuprinde 30 de suite exclusiviste, săli de întâlniri, un ballroom, un centru SPA și un concept gastronomic elaborat, prin restaurantul Boulevard 73, Heritage Bar și celebrul concept SASS’ Cafe de la Monaco care va deschide aici primul restaurant și lounge.
Lavinia Dussaix este o iubitoare a frumosului, rigorii, esteticului. A lucrat o lungă perioadă de timp în domeniul bancar, iar la aproape 50 de ani s-a înscris la Facultatea de Istorie, secția Istoria Artei, în cadrul Universității București. Astăzi se ocupă de strângerea de fonduri pentru MARe, unde ține și tururi ghidate.
Când a intrat pe ușa dublă a Starbucks-ului, Lavinia a umplut întreaga cafenea cu energie. „Mi-am pus și un sacou. Am crezut că îmi va fi frig, dar acum îmi este mult prea cald. Tu ai avut doar paltonul?”, mi-a spus ea în timp ce și-a desfășurat șalul de la gât și a desfăcut cureaua pardesiului lung și elegant.
Din totebag-ul cu un portret inconfundabil de fetiță semnat de Tonița a scos termosul foarte auriu cu ceai și a început să îmi povestească cum a ajuns să se îndrăgostească de artă.
Îmi leg copilăria de mirosul culorilor de ulei și de atmosfera casei frumoase de pe Hagi Ghiță a mătușii mele, care era pictor și a murit anul trecut.
Era adolescentă când stătea la biroul vechi de 100 de ani, cu poveste, care fusese al unui comandor de marină și cutreierase mări. Pe blatul lui erau vederi cu portrete ale unor actori celebri sub un geam. Evitând temporar începerea temelor, Lavinia le creiona trăsăturile complet captivată.
Sanda Șărămăt, mătușa ei, a călăuzit-o în domeniul artei. Pictau împreună cu orele, iar de fiecare dată când aveau ocazia vizitau muzee și comentau albume.
Prima întâlnire cu frumosul am avut-o atunci când m-am angajat ca beauty adviser la Dumarex, compania care a adus parfumuri celebre precum Guerlain, Yves Saint Laurent și Chanel. Acolo m-am îmbătat cu frumos. Era începutul anilor 90, iar eu tocmai ce ieșisem din negura comunistă și intrasem într-o lume în care oamenii vorbeau trei limbi străine și purtau Chanel din cap până în picioare.
Tot pe atunci, Lavinia studia și la ASE. În ultimul an de facultate a luat decizia să migreze spre domeniul bancar. A descoperit un colectiv frumos, un sistem complex de norme și proceduri, dar și multă acuratețe. Bineînțeles că exista și un cod vestimentar, dar ea se „răzbuna” prin detalii frumoase.
A luat o gură de ceai din termos, m-a privit în ochi și, în lumina artificială din cafenea, am remarcat că purta un rimel albastru.
Am lucrat în patru bănci, apoi am luat o pauză și m-am ocupat de o altă pasiune de-a mea, limbile străine, pe care le-am învățat fără un scop anume.
Lavinia vorbește fluent engleză, spaniolă, italiană și franceză. Recent, pornind de la o pasiune pentru cultura coreeană, a început să le studieze caligrafia, iar acum învață și limba.
O gurmandă când vine vorba de artă
Dacă vă întrebați cum se hrănește Lavinia Dussaix, un răspuns simplu ar fi: prin artă. Nu numai că pictează, dar merge la operă, la Ateneu, la teatru, iar cu noile lecții de coreeană a ajuns să se apropie de arta taekwondo și de haegeum, un instrument tradițional cu două coarde, care produce sunete care pot aminti de plânsetul unui copil sau de șuieratul vântului.
În perioada de răgaz în care a perfecționat limbile străine, Lavinia a pus și bazele unui brand de haine pentru copii, cu un colaj de imprimeuri preluate din albume de artă. Trei luni i-au trebuit ca să pună bazele unei colecții de succes și toate produsele s-au vândut în acel sezon.
De-a lungul timpului, arta a intrat în viața Laviniei prin mai multe moduri. Nu poate uita excursia din Italia în care, printr-o întâmplare, a avut ocazia să viziteze orașul Ravenna, ale cărui comori și înțelesuri le-a aflat mai târziu, în timp ce studia istoria artei, la cursul de istorie a Bizanțului.
Ravenna este considerat un tezaur al artei paleocreștine și bizantine. Renumit pentru bisericile sale decorate cu mozaicuri spectaculoase, orașul atrage iubitorii de artă și istorie din întreaga lume. Printre cele mai importante edificii se numără Bazilica San Vitale, Mausoleul Galla Placidia și Bazilica Sant’Apollinare Nuovo, toate incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
Mozaicurile din Ravenna impresionează prin detalii fine, culori vibrante și motive sacre, reflectând o fuziune de influențe romane și bizantine care ilustrează măreția spiritualității din perioada de tranziție dintre Antichitate și Evul Mediu.
După ore în șir de vizitat, am oprit cu fetița mea la un local, să mâncăm. Acolo am cunoscut o femeie fină, blondă, cu ochi albaștri care semăna tare cu mama. Am fost șocată când mi-a zis că este născută în același an cu ea, că are o fiică născută în același an cu mine și o nepoată născută în același an cu fiica mea. Exact cum premonițiile trecutului pătrundeau în prezent, la fel și viitorul era trasat riguros prin ceea ce vedeam și nu știam că urma să studiez în profunzime.
Lavinia are, de asemenea, o legătură aparte cu „The Lady and the Unicorn”, o capodoperă a artei medievale, un set de șapte tapiserii din secolul al XV-lea, create cel mai probabil în Franța, care explorează relația dintre simțurile umane și suflet.
Primele cinci tapiserii sunt dedicate simțurilor: văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul, fiecare ilustrată prin scene delicate în care doamna, unicornul și alte simboluri fantastice creează o atmosferă care abundă în mister. Cea de-a șasea tapiserie adaugă o notă personală, sugerând bucuria posesiunii de obiecte frumoase. Totuși, adevărata semnificație transpare în ultima piesă, intitulată „À mon seul désir”, care sugerează transcenderea simțurilor fizice și întoarcerea către suflet. Aici, tapiseria simbolizează ideea că frumusețea și dorințele materiale sunt efemere, iar ceea ce contează cu adevărat este conexiunea spirituală și căutarea sensului interior.
Lavinia ar fi avut șansa să vadă de două ori această capodoperă care se află la muzeul Cluny din Paris și călătorise până atunci o singură dată în 500 de ani, anume în orașul Sydney, la muzeul New South Wales, dar nu a reușit. Totuși, „întâlnirea” s-a petrecut în timpul facultății, într-un moment care reprezenta o încununare a faptului că sufletul este tot ce contează, când a petrecut o noapte întreagă scriind un referat despre ea – printre atâtea alte nopți și atâtea referate.
Artele care au schimbat direcția
A început să studieze Istoria Artei alături de Mihail, colegul ei drag de la Emporio Armani, un personaj tare simpatic, poet de vocație. Lavinia a avut unele ezitări la început având în vedere bibliografia stufoasă și ponderea mare a studiului istoriei, dar după prima sesiune când a plouat cu note de 10, a continuat cu bucurie
Atunci a început o perioadă tare frumoasă, în care Lavinia a investit enorm. De multe ori, era mai studentă decât studenții.
Apropiații îmi spuneau să mă întorc în domeniul bancar, iar eu alergam să prind autobuzul și metroul ca să ajung la cursuri.
Lavinia a fost șefă de promoție, a făcut și un master în Istoria Artei și Filosofia Culturii și, o perioadă, a făcut voluntariat la Muzeul Național de Arte, în cadrul Galeriei de Artă Europeană.
Era un soi de detectiv, fiindcă în arhivă erau lucrări nesemnate și nedatate pe firul cărora trebuia să meargă și să descopere cine era artistul din spate.
Am aflat că se caută un fundraiser la Muzeul de Artă Recentă și am acceptat bucuroasă, din dorința de a fi în mijlocul artei.
De un an, Lavinia lucrează la MARe, de care s-a îndrăgostit iremediabil. Consideră că este un muzeu vibrant și modern, care susține arta contemporană.
Pe lângă strângerea de fonduri și organizarea evenimentelor, Lavinia a ținut și tururi ghidate la muzeu atât în română, cât și în franceză și spaniolă. Atunci când veneau persoane care aveau în gând doar să organizeze un eveniment la muzeu, Lavinia îi „obliga” să treacă și printr-un tur.
Nu este ușor să convingi oamenii să investească în cultură, dar cu mult suflet și pasiune, am reușit
Fiind atât de aproape de arta contemporană, a ajuns să admire arta multor pictori contemporani precum Gili Mocanu, Giulano Nardin, Dumitru Gorzo, Codruța Cernea, Megan Dominescu, Roberta Curcă și mulți alții.
Fiecare muzeu de artă are puterea să te întoarcă către tine, să te ajute să te regăsești. În interiorul nostru sunt multe încăperi în care nu am mai fost de multă vreme. Prin intermediul artei, pătrundem în ele și ne oferim un moment de răgaz în care stăm cu noi înșine.
În această perioadă, Lavinia trece printr-o nouă tranziție. Întotdeauna s-a plasat între două lumi și crede că a învățat, în sfârșit, cum să țină în balans munadnul și realul cu pasiunea pe care o are pentru artă.
