Veronica Vaida este, alături de Eugen Vaida, inițiatoarea proiectului Ambulanța pentru Monumente. Din 2016 salvează de la prăbușire clădiri de patrimoniu și contribuie la informarea comunităților legat de importanța protejării entităților arhitecturale moștenite.
M-am întâlnit cu Veronica la braseria La Mița Biciclista. Acompaniate de muzica franțuzească care se auzea în surdină, am început să vorbim despre energiile pe care clădirile reușesc să le păstreze în ziduri, dar și despre faptul că în 2025, ONG-ul dorește să se extindă și în județul Alba, susținut de compania Jidvei, fiindcă este destul de complicat să intervină în județele în care nu au filiale.
„Mă emoționez de fiecare dată când sesizez intervenția umană asupra unei clădiri. Când văd un perete finisat cu mâna, un detaliu lucrat cu multă migală, dar și proporțiile, lumina…”, a spus Veronica, iar apoi a luat, delicat, o gură din cafeaua la filtru.
Îmi plac și ruinele. Când vegetația le năpădește, cu toate că știu că asta înseamnă că acea clădire se apropie de finalul vieții vizibile. Patrimoniul este o resursă fragilă. În momentul în care acesta dispare, nu-l mai poți recupera, iar oamenii ar trebui să știe asta și, astfel, poate să fie mai atenți, fiindcă face parte din identitatea lor.
Veronica era implicată în salvarea monumentelor de multă vreme, dar din 2016, prin Asociația Monumentum, s-a implicat în proiectul Ambulanța pentru Monumente. În acea perioadă, mai multe voci aduceau în discuție necesitatea protejării patrimoniului.
Motorul a fost proiectul de finanțare de la AFCN pentru salvarea a șase monumente din Sibiu, Mureș și Brașov. Într-un timp destul de scurt, spre bucuria lor, proiectul le-a depășit așteptările. Și-au început activitatea în trei județe, iar acum există nouă filiale în toată țara care operează în douăzeci de județe.
Tot ce și-au dorit, prin acest proiect, a fost să ajute comunitățile să-și păstreze patrimoniul și nu neapărat cel clasat, fiindcă există diferențe între monumentele istorice și casele care au valoare arhitecturală.
Pentru demolare, aveți răbdare
De curând au dat startul unei campanii de strângere de fonduri prin SMS. Această idee a fost formulată prima dată de jurnalista Paula Herlo. Ea a luat legătura cu cei de la Jam Session Agency și de la D.B.O, care i-au susținut pe partea de PR.
Nu eram cunoscători în domeniu. Până atunci am făcut comunicarea organic. Ideea campaniei a fost să trecem granițele bulei noastre, să ajungem la mai mulți oameni, să atragem atenția asupra patrimoniului din mediul rural, care nu este neapărat vizibil. Există sate izolate în care poți găsi conace, biserici mici prin cimitire uitate, poduri pe care nu se mai poate circula, mori abandonate…
Ideea a fost să atragă atenția asupra acestei „mine de aur”. Fiindcă bugetele nu sunt suficient de mari, cei trei oameni și câțiva colaboratori din asociația mamă pun în siguranță, nu restaurează complet.
Ca popor, românii au pierdut conexiunea cu trecutul, iar Veronica crede că la acest lucru a contribuit și comunismul, care ne-a deconectat.
Donația pentru a susține eforturile de conservare a patrimoniului construit, se poate face printr-un SMS cu textul „PATRIMONIU” la numărul 8864. Suma donată este de 4 euro pe lună, fără costuri suplimentare, iar întreaga valoare a donației merge direct către cauză. Nu se percepe TVA pentru donațiile realizate de pe abonamente, iar pentru cartelele preplătite din rețelele Digi Mobil, Orange și Telekom România Mobile, TVA-ul a fost deja inclus la momentul achiziționării creditului. Pentru donaţiile de pe cartele preplătite, în reţeaua Vodafone, utilizatorii nu plătesc TVA.
Donațiile lunare pot fi oprite oricând printr-un SMS cu textul „PATRIMONIU STOP” la 8864.
Banii care ajung la ONG susțin documentația de care se feresc majoritatea, greu de obținut, fără de care nu poți interveni pe un monument istoric. Ulterior, sumele donate acoperă și munca pe șantier și, bineînțeles, plata meșterilor. Sumele sunt atât de mari încât depășesc cheltuielile pentru materiale.
În acest proiect există, de asemenea, și alți „actori”. Spre exemplu, comunitățile asigură masa și cazarea oamenilor, iar autoritățile locale sponsorizează asociația cu materialele necesare.
Mai mult decât atât, există și voluntari care se implică, pe care-i transformă în specialiștii de care vor avea nevoie în viitor.
Ca ONG, noi suntem mediatori și venim cu partea de expertiză. Noi căutăm și aducem în proiect meșteri pricepuți, care sunt destul de greu de găsit. Am reușit să fidelizăm câteva echipe cărora le facem calendarul pe parcursul unui an întreg, tocmai pentru ca aceștia să nu ajungă să plece din țară.
Cum se salvează o clădire de patrimoniu
Atunci când restaurezi un patrimoniu, există niște principii care trebuie respectate și care se regăsesc în „Carta de la Veneția” (Carta Internațională pentru Conservarea și Restaurarea Monumentelor și Siturilor).
Adoptată în 1964 de către ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor), aceasta oferă orientări esențiale pentru conservarea patrimoniului cultural, punând accent pe autenticitate, respectul pentru materialele originale și contextul istoric al monumentului.
„Carta de la Veneția” este un document de referință la nivel internațional pentru profesioniștii din domeniul conservării și restaurării. În România, principiile acesteia sunt completate și de legislația națională privind protejarea monumentelor istorice, cum ar fi Legea nr. 422/200.
Unul dintre aceste principii este faptul că fiecare intervenție asupra unui monument trebuie să fie reversibilă. Acest lucru este imposibil atunci când intervii cu beton, care a fost folosit destul de mult în anii 70.
Din nefericire, în România, încă este utilizat betonul în recondiționarea patrimoniului, fiindcă se iau ușor fonduri europene. Astfel, se creează niște copii care nu au nicio legătură cu substanța istorică. Multe cetăți țărănești sunt mătrășite din această cauză, cum ar fi cea de la Rupea sau Deva.
Veronica și întreaga echipă a ambulanței încearcă să explice faptul că un monument nu este o simplă clădire. El are mai multe straturi, iar aceste intervenții dure le distruge. De exemplu, dacă ai făcut canalizare unei clădiri de patrimoniu, arheologul care vine și sapă ulterior nu-și mai poate da seama de cursul istoric.
În cazul monumentelor, autoritățile nu se pot implica prea mult, pentru că, de multe ori, nu îi ajută legislația. Iar în cazul în care o persoană are în proprietate o astfel de clădire, nu are niciun beneficiu cu excepția faptului că nu plătește impozit.
Mai mult, patrimoniul este în grija Ministerului Culturii care, din păcate, este cel mai slab finanțat. Totuși există și o excepție. În ciuda tuturor acestor greutăți, primăria din Oradea a reușit să intervină pe fațadele unor clădiri care nu erau în proprietatea lor.
Noi, ca societate, ne schimbăm. Ceea ce se construiește acum, peste 100 de ani, poate să devină patrimoniu. Încerc să protejez cât mai multe clădiri moștenite, dar, în același timp, înțeleg că totul, ca în orice alt domeniu, este într-o continuă schimbare. Nevoile se schimbă, iar casele vechi sunt adaptate la un nivel de confort actual.
Când se gândește la bijuteriile din mediul rural pe care le-a salvat, Veronica oftează nostalgic. A mai luat o gură din cafea și mi-a povestit de Cetatea Dacică Costești, unde au făcut protecția unuia dintre turnurile de locuințe.
Deși este o ruină, protecția a fost necesară fiindcă nu s-au făcut încă suficiente studii arheologice pentru a înțelege cum a funcționat acea societate.
Și pe atunci exista un fel de IKEA. La Costești s-a găsit un picior de pat metalic cu o ștanță. Pe un vas naufragiat pe lângă Marsilia a fost găsit același picior vechi de vreo 2000 de ani.
Cea de-a doua intervenție aproape de sufletul Veronicăi este cabana Leaota. Au lucrat acolo timp de trei săptămâni. Nu au avut semnal, curent, apa o aduceau de la izvor, iar mâncarea o preparau la butelie. Ca să ajungi la mașină trebuia să mergi o oră și jumătate pe jos, iar până la primul sat făceai cam jumătate de oră cu automobilul.
Restul echipei a dormit în corturi, dar Veronicăi i-a plăcut ideea de a se culca sub cerul liber, pe prispa altei construcții ruinate.
A fost tămăduitor să petrec atât de mult timp în conexiune directă cu natura, deconectată de tehnologie.
Proiectul „Pentru demolare, aveți răbdare”, inițiat de Asociația Monumentum, reprezintă un model de implicare civică și dedicare pentru salvarea patrimoniului cultural din mediul rural. Prin Ambulanța pentru Monumente, Veronica și Eugen Vaida demonstrează că moștenirea arhitecturală nu este doar un aspect al trecutului, ci și o resursă esențială pentru identitatea comunităților.
Mesajul acestui demers este clar: patrimoniul nu poate fi înlocuit odată pierdut. Fiecare clădire sau sit salvat devine o punte între trecut și viitor, iar campania de donații prin SMS deschide posibilitatea fiecăruia dintre noi să contribuie la această misiune.
Salvarea patrimoniului înseamnă, în cele din urmă, salvarea propriei noastre identități culturale și a unui fragment esențial din istorie.
