Rusanda Davideanu, creatoarea Bookletta, a intrat în lumea PR-ului și Comunicării înainte să împlinească 18 ani. Faptul că tatăl ei este un doctor în istorie și politologie cu multe cărți publicate, iar mama e jurnalistă a contat enorm în dezvoltarea ei. Toată casa era înțesată de cărți, așa că papila pentru lectură s-a deschis de când era mică, citind beletristică și fantasy-uri.
Nu concepea o altă meserie mai potrivită pentru ea decât un job în comunicare, fiindcă era o extrovertă, adora să conecteze oamenii. A pornit cu primul job part-time la 16 ani (traducător pentru un ONG) și apoi full time în agenție de publicitate de la 19 ani.
Până la 24 de ani, Rusanda a avut tot felul de job-uri. A lucrat la firme mari, dar și la microîntreprinderi, în agenții de publicitate și PR. Acumulase o experiență destul de vastă până când intrase într-un soi de criză pe care oamenii obișnuiți o simt undeva la 35-40 de ani: nu se mulțumea să fie doar o simplă angajată. Planurile ei erau mari, aspirațiile și mai și.
Rusanda era o tânără din Republica Moldova abia sosită la București, proaspăt ieșită de pe băncile facultății, cu ceva experiență acumulată în domeniul comunicării și cu o pasiune. Anume, lectura.
În 2011, a lansat campania Citesc, deci sunt sexy, alături de o prietenă, cu scopul de a promova lectura. Campania a avut succes, iar pentru că a fost pe pasiunea și misiunea Rusandei, a încercat să transforme o simplă campanie din online într-un produs destinat pasionaților de lectură.
Așa a apărut Bookletta, din nevoia mea de a aduce în realitate propria pasiune.
Aproape seară de seară, înainte de culcare, se frământa încercând să gândească un produs care să așeze cartea în lumina reflectoarelor.
S-a gândit la un tricou cu o carte, la un trench cu buzunar transparent, apoi la o geantă.
Asta m-a surprins și pe mine, fiindcă n-am fost vreodată o pasionată de genți. Oamenii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului credeau că am demarat proiectul Bookletta pentru că-mi plac gențile, când de fapt cărțile sunt cele care mie îmi plac.
Pe Rusanda o deranja atunci când o geantă te plasa pe o anumită scară a societății, mai ales când era vorba de brand-uri mari.
Eu nu cred că label-ul ar trebui să ne definească. Dacă reușești să-ți cumperi, la un moment dat, un Dior sau un Chanel nu înseamnă că ți-ai atins apogeul. Eu am simțit nevoia să creez o geantă care să nu reprezinte statutul social, financiar, ci ceea ce gândești și cultura ta. Scopul meu a fost să aduc într-o simbioză fashion-ul (care tinde să fie perceput destul de superficial) și cultura. M-am gândit la un fel de muzeu pentru o carte sau la un magazin cu vitrină prin care să se vadă cartea.
Rusanda crede că sunt două tipuri de oameni de business: cei care studiază foarte mult, învață, după care își deschid o afacere și cei care se aruncă într-un proiect din care învață pe parcurs. Ea face parte din a doua categorie, fiindcă atunci când a pus bazele Booklettei nu știa nimic din ce înseamnă să produci o geantă, cum se fabrică, nu avea niciun curs de design vestimentar, nici fond de investiții.
Era doar o cititoare tânără cu o idee.
Faptul că m-am aruncat într-o afacere fără să știu nimic despre domeniul în care mă bag a avut atât avantaje, cât și dezavantaje. Avantajul a fost că am reușit să creez un produs unic în lume, dar am pierdut destul de mult atunci când a venit vorba de antreprenoriat în sine, de gestionarea contabilității. Nu regret totuși, pentru că la cei 25 de ani pe care-i aveam atunci când am intrat în povestea Bookletta, am dat tot ce era mai bun din mine.
Mama a fost cea care a încurajat-o pe Rusanda. I-a zis că ideea e foarte bună și că nu are nimic de pierdut dacă doar încearcă. Atunci a început să caute designeri de genți cu care să colaboreze, fiindcă ea nu avea noțiuni de design de marochinărie.
Nu și-a permis, de la început, să plătească un designer, așa a căutat pe cineva care era dispus să câștige procent din vânzări. Așa a întâlnit-o pe Cristiana Pițu, care a desenat primele 5 modele de Bookletta. Rusanda știa doar atât: geanta trebuia să aibă un buzunar transparent cu dublă funcție – acela de a proteja cartea și de a o expune ca într-o vitrină frumoasă.
După ce și-au unit drumurile, a urmat un proces destul de lung în care au început să caute cele mai bune și calitative materiale pentru geantă. Cel mai greu de găsit a fost atelierul care să ne aducă ideea la viață și soluția tehnică pentru vitrină: plasticul transparent, spune Rusanda.
A descoperit mai multe ateliere, dar prima experiență a fost destul de dezamăgitoare. S-a dus plină de avânt, iar cei de la atelier au strâmbat din nas când au aflat ideea Rusandei. Totuși, și-au luat angajamentul să producă prima Bookletta. Așadar, câteva zile mai târziu au sunat-o și au anunțat-o că e gata.
Emoționată, Rusanda s-a dus să-și vadă creația, iar atunci a fost profund decepționată. Bookletta nu era departe de un portfard. Le-a zis producătorilor că nu așa vede ea produsul, iar ei au sfătuit-o să renunțe, că oricum e o tâmpenie și nu va merge vreodată.
A plecat aproape în lacrimi de la atelier, dar asta nu a făcut-o pe Rusanda să renunțe, din contră. A căutat atelierul care să-i înțeleagă dorința până l-a găsit.
Plasticul prin care se vede cartea a fost testat și schimbat timp de 8 luni. Până când a descoperit folia ideală, care se folosește doar în construcții și care e mai scumpă decât pielea datorită grosimii, flexibilității, faptului că e impermeabilă, că nu se zgârie și nici nu se rupe. Astfel, cartea din geantă e protejată atât de factorii externi (ploaie, soare) cât și de obiectele din interiorul genții. Asta a fost cea mai grea etapă, mărturisește Rusanda.
De asemenea, inclusiv materialul din interiorul genții, căptușeala, a fost aleasă cu grijă. Rusanda preferă bumbacul în locul textilei artificiale, cu toate că diferența de preț e destul de mare. Mult timp, bumbacul era unul special, adus din Africa.
Când vine vorba de piele, o alege pe cea de vită cu textură bizonată, care e mai rezistentă și pentru ea apelează la furnizorii italieni care lucrează cu cele mai mari case de modă din lume. De multe ori am auzit femei din România care cred că pielea e mai calitativă dacă e mai fină, când, de fapt, e total opusul.
Primele două modele de Bookletta au fost Mini și Maxi, create pe nevoile femeilor. Geanta Mini a fost gândită pentru viața de zi cu zi, pentru plimbări în parc, dar și pentru evenimente, iar cea Maxi e pentru laptop, pentru femeile de business, pentru profesoare, dar, în același timp, și pentru călătorii, fiindcă poate înlocui oricând un ghizdan. Bookletta Mini se vinde la fel de bine și în ziua de astăzi, după 11 ani de când a fost lansată.
Bookletta a pornit ca orice firmă mică, în toamna lui 2012. A creat două genți, apoi le-a vândut. După care a mai creat altele, în funcție de comenzi. Nu a făcut stocuri, nu a făcut risipă.
În acea primăvară, Rusanda s-a dus cu Bookletta la primul târg de creație.
Era un târg de designeri români pe care n-am să-l uit vreodată. Am plătit un loc de stand, m-am aranjat și m-am îmbrăcat frumos și m-am dus la târg cu gențile Bookletta și cu un dulap de grădină de la IKEA. Nu pot să uit entuziasmul femeilor care puneau mâna pe geantă. Am vândut mai mult de o treime din marfă atunci.
După acel târg, după ce a făcut un site, pagini pe rețele sociale, Bookletta a fost primită foarte bine de public, iar promovarea s-a făcut, cumva, singură, fiindcă nu doar că produsul era nou, ci era și ceva aparte.
Rusanda nu și-a plătit, în toți anii de când a lansat afacerea, vreo apariție media. Revistele, presa, toată lumea era curioasă să afle ce e o Bookletta și de ce femeile doresc o geantă prin care se vede cartea. Toți voiau să afle povestea din spate, spune, râzând, Rusanda.
Fiecare Bookletta vine și cu o carte. Majoritatea sunt de beletristică sau de dezvoltare personală. Rusanda alege cărțile pe care le-ar citi ea.
Rusanda percepe Lockdown-ul ca o perioadă destul de sumbră atât pentru Bookletta, cât și pentru ea. În acea perioadă, cartea a devenit un produs de care oamenii se puteau lipsi fără problemă. Așadar, piața editorială a intrat în colaps, iar o geantă care promova ideea de a citi nu avea cum să se vândă mai bine.
A fost o perioadă grea. 5 luni nu a câștigat nici măcar un leu, dar după ce lumea a revenit la normal, afacerea s-a pus singură pe picioare. Aproape ne-am întors la vânzările pe care le aveam înainte de pandemie, asta fără să investim prea mult. Uneori am perioade în care nu mai fac față comenzilor.
În 2020, fiindcă Bookletta se zdruncina și Rusanda își căuta un nou punct de echilibru, a deschis cel de-al doilea business al ei, unde pune la fel de multă pasiune: consultanță în Brand Personal.
În cei 11 ani de viață, Bookletta, o geantă creată și produsă în România 100%, a ajuns un produs internațional. Rusanda a lansat geanta pentru femeia care citește în Londra, Strasbourg, la Chișinău, dar și la Paris – visul său dintotdeauna.
În viitor, Rusanda are în plan să exploreze zona de piele vegană pentru produsele Bookletta. A început deja să cerceteze piața și dorește să aleagă o piele ecologică de o calitate superioară, pe care nu o găsește în România. Rusanda are deja câteva prototipuri de Bookletta eco produse înafară, pe care le-a testat.
Spre deosebire de alte genți, Bookletta creează conexiuni. Când porți o carte, oamenii vin să te întrebe ce citești, cum ți se pare cartea, te introduce în lume ca fiind un cititor avid. Am 4 ani de când am început să port Bookletta și îmi e foarte greu să revin la o geantă obișnuită, indiferent de ce scrie pe etichetă, fiindcă nicio altă poșetă nu îmi oferă libertatea să o pot personaliza, atât de simplu, doar punând o carte care mă reprezintă, pe care o iubesc, într-un buzunar transparent.
