Bule tot mai multe, tot mai mici și tot mai opace. Este rezumatul societății noastre. Azi! Bule din care nu vrem să căutăm ce este dincolo de ele. Bule care, nici măcar atunci când se sparg, nu ne lasă să acceptăm că există și alte realități față de cele cu care ne-am obișnuit sau care ne confirmă propriile credințe sau bănuieli.
Cumva, evoluția noastră pare ciclică și revin războaiele în numele religiei…sau cel puțin folosind acest pretext. Unele sunt purtate prin social media, altele se mută în spațiul fizic. Ironic, cele mai aprige lupte și schimburi de idei se dau în numele religiilor care propovăduiesc iubirea față de aproape, generozitatea și toleranța. Nu e vorba de minorități sexuale sau etnice, poate mai vocale și mai vizibile în spațiul public în ultimii ani. E vorba de modul în care căutăm imediat să catalogăm ceea ce nu înțelegem, dar avem senzația că știm foarte bine.
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris este, poate, cel mai vizibil exemplu al testării limitelor de înțelegere ale unei societăți globale. Istoria a arătat că testând tot mai mult limitele, ele pot fi depășite, iar rezultatul se numește progres. Iluminarea, definită că ridicarea maselor prin cultură, are rădăcini franceze. Un detaliu care poate a fost omis de analiștii social media. Apelând la simboluri multiple, o istorie bogată, multă artă, repere din cultura pop și chiar jocuri populare, mitologie și, indirect, religie, ceremonia a căzut în dizgrația multora care au căutat să o vadă dintr-o bulă mult prea îngustă. Unii au judecat, cred că eronat, sub prisma propriei religii. Contextul este esențial! Doar că francezii, în superioritatea lor caracteristică, și-au închipuit că în 2024 există o cultură generală bogată a privitorilor, toleranță, deschidere spre nou, o cunoaștere a istoriei, a unor repere artistice, a mitologiei sau poate măcar o minimă dorință de a căuta înțelegerea a ceea ce s-a văzut. Poate prea înaintea vremurilor și mult prea incluzivă, ceremonia grandioasă de la Paris a arătat că suntem într-un punct în care avem nevoie mai mult ca oricând să ne întoarcem la dialog și căutarea răspunsurilor, în loc de închiderea în bule tot mai opace, care pot (și o fac deja) alimenta războaie, ură, nefericire și însingurare.
Lumea este minunată tocmai pentru că este diversă și pentru că ne putem exprima liber în ea. Lumea este fascinantă cu cât îți oferi șansa de a o descoperi tot mai mult. Arta provoacă imaginația și ar trebui să ne conducă spre o lume mai bună, nu să ne întoarcă într-un timp în care condamnăm la moarte pe oricine crede că Pământul nu e plat.
Arta folosește contraste puternice pentru a face mai vizibil ceea ce câteodată trece neobservat pe lângă noi. Arta de azi nu mai este (doar) o fotografie a realității cu unele accente suprarealiste. Pentru asta s-au inventat modalități multiple de exprimare, accesibile chiar din propria palmă. Arta de azi caută să provoace tot mai mult și să ne facă să căutăm dincolo de ceea ce se vede și să dea o formă unor emoții și experiențe. De la clasic la modern este loc pentru toate formele de exprimare. Ar fi păcat să nu ne bucurăm de această bogăție tot căutând să catalogăm tot ceea ce se întâmplă, prin prisma a ceea ce credem că știm sau a experiențelor trecute. Inspirația din ceea ce știm este limitată. Inspirația din ceea ce (încă) nu știm este infinită!
Pace!
