Cristina Șerbu este fondatoarea brandului Christine on the Clouds. Acesta s-a născut în 2013 și a pornit de la nevoia de piese vestimentare care se remarcă prin simplitate și eleganță.
Cristina Șerbu s-a născut în Focșani. Era o tânără adolescentă cu visuri mari, care simțea că orașul de provincie o strânge puțin. Probabil din acest motiv a ales să se înscrie la UNATC, fiindcă avea multă creativitate cu care nu știa cum să jongleze.
La acea vreme, Bucureștiul nu era atât de accesibil. Pentru o fată care venea dintr-o familie de intelectuali, altele au fost deschiderile. Pe de altă parte, în orașul ei natal nu exista niciun teatru, iar singurele contacte pe care avusese cu acest domeniu erau prin teatrul radiofonic și, uneori, prin cel televizat.
Când teatrul nu este cel mai potrivit domeniu pentru un om creativ
După finalizarea studiilor, Cristina a încercat să activeze o perioadă în teatru. Prima experiență pe scenă a fost cea de la sala Casandra care, la acea vreme, aparținea de UNATC.
Ulterior a încercat să facă parte din trupa lui Dan Puric, în care nu s-a regăsit și, mai mult, din cauza unei probleme la genunchi nu a mai putut intra nici în spectacol. O perioadă a fost angajată și la Teatrul din Focșani, care s-a renovat în perioada în care Cristina a fost elevă.
Apoi, a jucat apoi în „Pietonul și Furia”, în regia lui Alexander Hausvater, la Teatrul Mundi, actualul Teatru Excelsior, care a fost o experiență plăcută.
Mai mult decât atât, Cristina a apărut și în filme, precum „Milionari de weekend” și „Scurtcircuit”, ambele în regia lui Cătălin Saizescu, dar și în „Cea mai fericită fată din lume”, a lui Radu Jude. Cu fiecare rol, Cristina realiza că nu se simțea confortabil pe scenă.
Îi plăcea mai mult procesul tehnic din spate, felul în care ajungea la personaj și cum reușea să-l înțeleagă.
Nici viața de actriță nu mi s-a potrivit. Este o lume în care nu m-am regăsit vreodată.
Când se gândește la personajele pe care le-a jucat de-a lungul timpului, Cristina își amintește de Veta din „O noapte furtunoasă”. Acel personaj a marcat-o, pentru că era pe contre-emploi.
Cu timpul și-a dat seama că preferă ca într-o sală de teatru să se afle în public, nu în lumina reflectoarelor.
Sunt critică pentru că văd fiecare lucru care putea să fie îmbunătățit, dar, în același timp, sunt un spectator destul de blând.
Când vede spectacole de teatru bune și actori excepționali, Cristina își amintește de cuvintele profesoarei Sanda Manu: „Când ești spectator îți dai seama că ai în fața ta un actor mare atunci când ai senzația că și tu poți face același lucru.” Acest lucru este valabil și în cazul unui designer. Când privești o piesă vestimentară care parcă a fost creată cu o ușurință fantastică înseamnă că în spate sunt niște oameni profesioniști și talentați.
O nevoie de libertate
Cristina a avut mereu un spirit liber, mereu a visat să fie independentă, să câștige proprii bani și să fie pe picioarele ei.
Privind acum în urmă, mi se pare destul de amuzant. Pe parcurs ajungi să îți dai seama că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, că acea libertate pe care o visezi poate fi iluzorie.
În perioada în care încă era studentă, Cristina a început să-și câștige primii bani. Cu sumele primite de la părinți, ea se ducea la cea mai mare fabrică de confecții din Focșani de la acea vreme, de unde cumpăra haine, pe care le comercializa ulterior.
Pe urmă și-a dat seama cât de mult îi place să privească o femeie bine îmbrăcată. Cumva, mereu a lucrat în zona de modă în paralel cu școala, apoi cu facultatea și chiar cu acea perioadă scurtă în care a activat ca actriță.
Îmi aducea o satisfacție uriașă atunci când vedeam o femeie care se punea în valoare. Iar faptul că le puteam ajuta și eu să se valorifice îmi crea o plăcere extraordinară. Pe scena unui teatru nu cred că aș fi avut vreodată o astfel de bucurie.
Criza personală, un bilet către Istituto Marangoni
Cristina avea în jur de 30 de ani și era deja mamă când a trecut printr-o etapă complicată pe care ea a descris-o ca fiind o „criză personală”.
Pe atunci avea atelierul Social Plum, în cadrul căruia oferea servicii de consultanță de imagine și shopping personalizat. Simțea că se ascunde foarte mult și că ar trebui să își ofere mai multă atenție și grijă.
Simțeam că mă scald în prea multe ape, așa că am făcut ceva prin care mi-am arătat că mă prețuiesc.
A reușit să plece la Londra, la Istituto Marangoni, unde a făcut un curs de consultant de imagine și personal shopper.
Când a intrat în sala de curs, Cristinei i-a fost imposibil să nu remarce că era una din cele mai mature cursante. De aceeași vârstă cu ea mai erau două cursante, una din Spania și una din China, în timp ce restul erau fete foarte tinere din Venezuela, Rusia, China, Suedia și chiar SUA.
Mi s-a confirmat atunci că ceea ce fac este bine. Am descoperit că procesul prin care treceam cu clientele Social Plum era cam același, doar că la o scară mult mai mică.
A urmat ulterior o temă din care Cristina a învățat multe: fiecare cursantă a primit câte un trend și câte un model pe care să-l stilizeze.
Cristinei i-a fost desemnat trendul etnic, departe de stilul ei preferat. Cu toate acestea, a acceptat provocarea, iar rezultatul o bucură și acum.
„Criza personală” a adormit cumva în interiorul ei, apoi s-a trezit câțiva ani mai târziu, mult mai violentă. Atunci a luat decizia să facă un master la UNARTE. Asta se întâmpla în 2013, când a pus și bazele Christine on the Clouds.
Rețeta unui brand de haine
Pentru Christine on the Clouds, Cristina a avut trei ingrediente principale: multă implicare emoțională, prietene cu experiență în comunicare și un minim de mijloace.
Eu tind să-mi doresc întotdeauna mai mult de la mine. Mereu sunt nemulțumită, dar prefer să transform această nemulțumire, să o fac productivă.
De-a lungul timpului, ea a folosit un minim mijloace pentru un maxim de efect. Fiindcă nu a avut vreodată o plasă de siguranță, Cristina s-a simțit mereu nevoită să ia cea mai bună decizie.
Prietenele au fost cele care au susținut-o încă de la început. Nu doar că i-au fost alături din punct de vedere emoțional, dar acestea s-a întâmplat să fie și experți în comunicare. Cristina le punea întrebări și se sfătuia cu ele până să implementeze o idee.
Singura mea alternativă a fost să reușesc.
Mai mult, frica a fost un element care a cântărit destul de mult în succesul Christine on the Clouds. Uneori crede că fără frică poate că nu ar fi făcut nimic și își amintește de alte vorbe ale profesoarei de actorie Sanda Manu.
Ea obișnuia să le spună studenților să nu le fie frică de ridicol, mai ales la început. Iar dacă au senzația că au făcut ceva „caraghios”, atunci trebuie să coboare și mai jos, să facă acel lucru și mai „ridicol”, fiindcă de acolo ai o singură șansă, anume să te ridici.
Frica este un sentiment care nu m-a părăsit vreodată.
Metamorfoza sentimentului de teamă
Astăzi, după 11 ani de când a luat naștere Christine on the Clouds, Cristina trăiește cu o altă de frică. În 2023 a trecut printr-un moment dificil care a făcut-o să se gândească dacă poate nu ar fi cazul să o ia pe un alt drum.
Simțea că era cazul să facă un pas înainte cu brandul, doar că asta necesita o altă energie și o altă abordare, iar Cristina ajunsese la „o sațietate de lucruri făcute îndoielnic în jur.”
Mă gândeam de ce să fac acel pas înainte, doar nu mai aveam nevoie de nicio validare și nu mai trebuia să demonstrez nimic. Mă gândeam că poate a venit timpul să îmi trăiesc viața altfel, să trăiesc pentru mine. Totuși, s-a întâmplat să mai apară semne care să-mi arate că sunt pe calea ce bună, că drumul pe care mă aflu deja îmi aparține.
Cristina și-a dorit mereu ca brandul Christine on the Clouds să fie asociat cu valorile ei, nu cu chipul. După 11 ani, ideea de bază după care s-a modelat afacerea a rămas neschimbată. La fel și atracția pentru o cromatică mai blândă și atenția asupra detaliilor.
De asemenea, în toată această perioadă s-a păstrat și alăturarea de țesături cum ar fi mătasea cu tricotul ori cu tulle-ul. Aceasta este destul de greu de produs pentru că necesită o manoperă atentă, minuțioasă.
Când te gândești la Christine on the Clouds știi exact la ce să te aștepți. Beneficiarul final trebuie să înțeleagă că un produs de o asemenea calitate nu se poate realiza peste noapte.
Din 2013 s-a schimbat totuși numărul, diversitatea și complexitatea produselor pe care le pot găsi femeile în portofoliul Christine on the Clouds.
Am crescut mult, dar mi-am păstrat linia estetică. Comunic prin haine și cred că simplitatea și eleganța ține de instinct.
Astăzi, Cristina se consideră norocoasă pentru că, în acele dimineți în care poate nu avea cea mai bună stare psihică și emoțională, se întâmpla de fiecare dată să primească un mesaj de la câte o clientă care-i mărturisea că poartă Christine on the Clouds și se simte extraordinar.
La fel, tot în acele zile se întâmpla ca alte femei să vină să cumpere iar, după ani de zile, câte o piesă vestimentară de care se îndrăgostiseră mai demult.
Prin ceea ce am făcut și fac îmi doresc ca toate aceste femei să nu mai aibă grija felului în care se îmbracă. Îmi doresc să port eu această grijă. După 11 ani îmi dau seama că am reușit asta.
Foto (C) Cover: Bogdan Botofei
