Ce îți trebuie ca să zbori? Dar ca să-i ajuți și pe alții să te urmeze? Probabil vei spune: un avion. Greșit! E nevoie de un OM. Cel puțin!
Aroape toate poveștile despre piloți încep cu un vis. Poate unul moștenit sau dobândit la vârste fragede. Dar nu și această poveste. Când ai 19-20 de ani și părinții cred că ratezi în viață oportunitatea de a aprinde acea pasiune care să te alimenteze pentru restul vieții, îți pun în brațe opțiuni la care s-ar gândi că te-ar ajuta. Cel puțin așa a fost pentru Liliana Gearap, una dintre cele 5% femei pilot de linie. Visul ei din copilărie a fost să devină ambasador. Cumva, visul s-a îndeplinit, dar nu așa cum s-ar fi gândit ea…
„Tata avea o vorbă când eram copil: nu contează ce faci în viață, nu trebuie să urmărești banii! Dacă îți place să speli geamuri și ești cel mai bun spălător de geamuri, poți să ai și bani și statut și vei fi fericit”.
Amintirea din copilărie setează cumva limitele jocului și granițele între care și-a căutat fericirea și pasiunea. Cum spun americanii, „sky is the limit”. Iar Liliana Gearap a luat la propriu zicala.
„La vârsta de 19 ani, părinții mei au decis că trebuie să am un job în timpul facultății, așa că m-au forțat să urmez un curs care avea să îmi ofere posibilitatea unui alt domeniu decât cel pe care îl studiam – managementul afacerilor. Am ales cursul de însoțitori de bord dintr-un teanc de dosare pe care mama, foarte organizată, mi le-a pus la dispoziție. Era acolo tot ce trebuia să știu despre orice curs îți poți imagina în 2005-2006, de la designer de interior la crainic TV. Am început cursul de însoțitori de bord cu speranța că finalizarea lui va coincide cu absolvirea facultății. Dar viata avea alte planuri și aveam să iau microbul aviației încă din școală. Uite așa, după un an de zbor deja ca stewardesă, am cunoscut o fată care visa să devină pilot și care m-a convins să particip alături de ea la cursurile oferite de Aeroclubul României. Acolo am zburat pentru prima dată ca pilot și m-am îndrăgostit de aviație. După 6 ani ca însoțitor de bord, în paralel cu zborul ca pilot sportiv în cadrul Aeroclubului, absolventă de ASE fiind, am luat în sfârșit decizia de a face din pasiunea zborului o meserie, iar în 2014 am început cursurile unei școli de piloți de linie”, povestește Liliana Gearap despre transformarea ei în pilot de linie la Tarom.
Fiind într-o elită și o minoritate între piloți, te-ai aștepta să aibă o atitudine de superioritate, dar nu este cazul. Cu un zâmbet de neclintit (chiar înainte să ne așezăm la povești a avut un incident cu mașina, tratat cu un calm demn de manual), Liliana dă glas unui parcurs profesional care poate servi pentru oricine drept lecție și motivație. A făcut școala de pilotaj în America pentru că a căutat un loc cât mai departe de tenatațiile de acasă și a făcut acest pas într-o perioadă în care viitorul unei femei în aviație părea că are multe limitări, cel puțin în România.
„De la tânăra care avea aici totul, am plecat undeva unde nu aveam nimic. Ce m-a împins să fac schimbarea asta radicală a fost momentul în care am conștientizat că nu sunt suficent de puternică să mă extrag din viața socială și să mă concentrez pe cursurile unei școli de piloți de linie. Școala de piloți poate dura de la un an și jumătate la oricât sau niciodată, deoarece ritmul îl impui tu în funcție de cât aloci pentru învățat și zbor. Uneori te duci la aerodrom și nu te urci în avion deloc timp de o săptămână, poate pentru că vremea nu permite, sau pentru că avionul are nevoie de mentenanță. După ani de zile de zbor din pasiune, am decis să fac din asta o meserie, iar cea mai bună cale pentru mine a fost sa urmez cursurile unei școli cât mai îndepărtată de tentațiile care mă țineau pe loc. Am ales să nu îmi fac planuri cu parcursul meu profesional, deoarece în 2014, când am pornit pe drumul pilotajului, era foarte greu să obții un post de pilot la vreo companie aeriană din România. Eram pregatită mental pentru orice avea să îmi ofere viitorul. În 2016, am revenit în țară deoarece oportunitățile de angajare la o companie aeriană erau mari și am vrut să profit de ocazie. Așa am ajuns să fiu angajată de un operator aerian cu avioane de tip Boeing 737, avion pe care zbor și azi la compania națională TAROM. Aș spune că a fost un timing perfect și o combinație reușită de omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”.
Femeie pilot?!
Trăim o perioadă în care nu mai pare atât de surprinzător să auzi că o femeie pilotează un avion și totuși încă numărul lor rămâne mic. Asociația Internațională a Transportului Aerian (IATA) are o inițiativa „25% până în 2025” de promovare a femeilor în funcții de conducere, în domeniul aviației. Un deziderat la care au aderat peste 200 de companii aeriene și care în unele țări pare mai simplu de atins decât în altele. Asta pentru că e nevoie de un întreg ecosistem de formare și de resurse materiale consistente. Dar dincolo de statistică, primul obstacol este cel al mentalității.
„…felul în care te vezi tu în oglindă este felul în care te vor vedea și oamenii”
„Cu toată sinceritatea am să îți spun că am fost, cred, prima persoană care s-a privit diferit pentru că eram femeie. Mă uitam în oglindă și mă întrebam dacă e o meserie pentru mine, nu pentru ca nu aș avea toate calitățile necesare, dar pentru că sunt femeie. În momentul în care eu am ales să nu mă mai uit la femeia din oglindă, ci la pilotul ce aveam să devin, s-a schimbat întreaga percepție despre cum eram tratată, s-a îmbunătățit radical relația pe care o aveam cu instructorii, colegii, tehnicii, în general cu bărbații cu care interacționam prin prisma domeniului în care aveam să îmi petrec restul carierei profesionale. Cred că de multe ori felul în care te simți tratată și văzuta reflectă felul în care tu te raportezi la tine, iar în momentul în care noi, ca femei, ne putem dezice de prejudecata asta și avem capacitatea de a ne percepe așa cum vrem să fim percepute, vom putea fi cu adevărat deschise.
La manșă suntem toți piloți și nu m-a făcut nimeni să mă simt nedeamnă de asta pentru că aș fi femeie”.
Eva
Printre locurile unde îi place să zboare se află Istanbul, despre care spune că este fascinant atât ziua cât și noaptea. „Este un oraș superb, treci peste Bosfor, noaptea e ceva incredibil, cu toate luminile și vapoarele care se văd. De fiecare dată când trec pe acolo sunt uimită de câtă frumusețe există. Să spunem că este destinația mea preferată de aterizare noaptea. Iar ziua este Antalya, unde pe una dintre direcțiile de aterizare, chiar în capăt de pistă, este o cascadă care se varsă direct în mare și este cu adevărat spectaculos”.
Dar destinația sau numărul de pasageri contează mai puțin, pentru că fiecare zbor este la fel de important.
Important? Am uitat ceva important! Din momentul în care m-am întâlnit cu Liliana Gearap mi-a atras atenția lănțișorul ei rafinat cu numele „Eva”.
„A fost primit la botezul fetiței mele, este numele ei și l-am primit de la prietenii noștri. E al ei! Eu îl păstrez bine-bine, până când o să poată ea să-l poarte”.
Așa că atunci când urcați la bordul unei aeronave Tarom și Liliana Gearap este pilotul care vă vorbește, să știți că pe lângă misiunea de a vă duce în siguranță la destinație, mai are una deosebit de importantă: să revină cu bine, acasă, la familia ei.
FOTO: Vali Mirea
