Între 16 și 25 mai, Romanian Design Week 2025 transformă Bucureștiul într-un festival al creativității, conectând designeri, arhitecți, curatori și public din toată țara. Cu un program construit în parteneriat cu organizații locale și internaționale, ediția de anul acesta pune accent pe colaborare, sustenabilitate și rolul designului ca instrument de schimbare socială.
Un format central al evenimentului, RDW Exhibitions prezentat de Rompetrol și coprodus de Primaria Municipiului Bucuresti prin ARCUB, aduce în prim-plan expoziții curatoriate care explorează teme relevante pentru prezentul designului românesc. Printre acestea, Transylvanian Design Week propune, prin expoziția Noul Ev Mediu, o perspectivă critică asupra tensiunilor vizuale și sociale actuale, tratând designul nu doar ca estetică, ci ca mijloc de observație, reacție și construcție comunitară. Această prezență confirmă direcția curatorială asumată de RDW- nde a construi o platformă națională care să dea vizibilitate scenelor emergente și vocilor relevante din designul local.
Lansat în 2023 cu caracter bienal, curatoriat de Oláh Gyárfás , Transylvanian Design Week a pornit din nevoia de a construi un cadru profesionist pentru designerii din regiune și pentru publicul care caută un alt tip de discurs vizual. Găzduit de Muzeul Secuiesc al Ciucului, evenimentul s-a dezvoltat ca un spațiu de întâlnire între comunitate, practică, formare și dialog cultural, devenind una dintre cele mai importante inițiative de design din Transilvania.
Ediția din 2025, curatoriată de Oláh Gyárfás, are titlul Noul Ev Mediu și propune o selecție de proiecte care reflectă tensiunile vizuale și sociale ale prezentului. Designul este tratat aici ca mediu critic – o formă de observație și reacție, nu doar de exprimare. Expoziția reunește aproape 100 de creatori și este articulată în jurul ideii că instabilitatea culturală poate genera noi forme de coerență artistică și comunitară.
Această prezență face parte dintr-o ediție specială a Romanian Design Week, organizată și curatoriată de The Institute, care propune în 2025 un model de festival construit în jurul colaborărilor strategice cu organizații din întreaga țară. Invitația adresată TDW de către The Institute marchează o deschidere reală spre scenele emergente ale designului și confirmă direcția curatorială care transformă RDW într-o platformă națională de conținut, nu doar de expunere.
Haute Culture a stat de vorbă cu Boróka Mihályfalvi, managerul de proiect al Transylvanian Design Week, cu o experiență de peste șapte ani în marketing și management, după o perioadă în care a activat ca designer, interesată de dezvoltarea și promovarea creativității prin proiecte care conectează designul și comunitatea.
Ce înseamnă pentru voi să construiți o platformă de design cu adevărat locală, dar cu relevanță internațională?
Prima ediție a Transylvanian Design Week a fost organizată în 2023, iar din partea designerilor a fost clar că inițiativa a umplut un gol important.
Trebuie menționat că acest eveniment a fost lansat la inițiativa Muzeului Secuiesc al Ciucului și a Primăriei Miercurea-Ciuc, cu sprijinul OTP Bank România, cu scopul de a oferi o oportunitate designerilor locali și regionali de a se prezenta, iar vizitatorilor muzeului de a descoperi un domeniu nou și contemporan.
În prima ediție, accentul a fost pus mai mult pe definirea designului local și pe răspunsul la întrebarea concretă „What’s Transylvanian design?”.
Totodată, ne-am dorit să punem bazele unei comunități, ceea ce presupune în mod necesar construirea de relații atât la nivel național, cât și internațional, și crearea de oportunități pentru dialog și reflecție comună.
Ce diferențiază TDW de alte evenimente de profil din România? Ce tip de poziționare v-ați dorit pentru acest proiect?
Noi credem că valoarea locală este importantă. Pentru ca un designer să-și găsească vocea proprie, trebuie să pornească de la întrebarea cine este el – iar acest lucru nu înseamnă doar formularea unei identități, ci presupune ca designul să ridice întrebări și să ofere răspunsuri care să vorbească exact despre noi, nu să adopte soluții globale sau importate.
Parte din acest sistem de valori este și identificarea a unor elemente comune în munca designerilor care creează în această regiune.
Ne dorim să ne ridicăm la nivelul evenimentelor mari naționale de design, dar, ca să fiu precaut, aș spune că acesta nu este încă un obiectiv strategic, ci mai degrabă o dorință. Ne bucurăm deja enorm că, chiar dacă nu acoperim complet o regiune, avem un interes considerabil din toate colțurile României.
Când vine vorba de poziționare, răspunsul meu ar fi că încă ne ajustăm direcția într-un mod flexibil, dar poate că exact aici stă diferența noastră: avem o dorință clară de a merge înainte cu o viziune bine definită, bazată pe valori clar conturate.
Și poate că asta vine și din faptul că acest eveniment nu a crescut organic, de jos în sus, ci beneficiază de un cadru instituțional puternic, fiind organizat de Muzeul Secuiesc al Ciucului și Primăria Miercurea-Ciuc.
Cum s-a născut tema acestei ediții și ce v-a interesat în propunerea Noului Ev Mediu ca filtru de analiză vizuală?
Tema a fost aleasă de curatorul Oláh Gyárfás, iar punctul de plecare a fost eseul lui Umberto Eco (1983,”Dreaming of the Middle Ages”). Elementul central a fost stresul vizual care ne înconjoară – fluxul constant de imagini care ne asaltează, în special pe rețelele de socializare, dar și în viața de zi cu zi, în spațiul fizic. Prin intermediul acestor imagini, algoritmii încearcă să ne controleze, să ne influențeze direcțiile și deciziile.
Pe fundalul acestui fenomen se află haosul, rupturile sociale, felul în care oamenii își pierd capacitatea de orientare, de înțelegere a realității.
Curatorul a dorit în mod clar să evidențieze aceste probleme actuale și să vadă ce răspunsuri oferă designerii – atât în ceea ce privește reprezentarea vizuală, cât și în ceea ce privește obiectele fizice, obiectele de uz zilnic care sunt propuse să fie folosite în epoca în care trăim.
Expoziția este densă și critică. Ce v-a interesat să scoateți în evidență despre momentul cultural în care ne aflăm?
Noi, aici în Transilvania, și mai ales în Miercurea-Ciuc, ne aflăm într-o situație oarecum mai norocoasă decât, să zicem, într-o capitală – suntem într-un fel mai protejați de curentele globale dominante.
Acest lucru s-a văzut foarte clar la prima ediție a Transylvanian Design Week: vechiul și noul, tradiționalul și contemporanul coexistă aici într-un mod armonios. Știm să lucrăm frumos cu tradițiile noastre, știm să le valorificăm într-un limbaj contemporan.
Dar nu putem pretinde că totul este în regulă, iar acesta a fost mesajul central al conceptului curatorial: trebuie să arătăm haosul care există în lume și să subliniem faptul că designerii trebuie să se implice și să reflecteze asupra problemelor sociale – și chiar politice – actuale.
Cum a fost construită selecția expoziției? Ce v-a interesat să aduceți în fața unui public din afara Transilvaniei?
Am organizat un apel deschis, iar selecția proiectelor a fost realizată de echipa curatorială. Alături de Oláh Gyárfás, din echipa curatorială au făcut parte: Esztány István, designer de obiect, Hátszegi Zsolt, motion designer, Zsigmond Adél, designer vestimentar, și Szigeti G. Csongor, artist vizual.
Direcția principală a fost să prezentăm cele mai noi forme de design cutting-edge, dar și să evidențiem cum funcționează designul și care sunt modurile sale de utilizare în viața de zi cu zi.
În același timp, un criteriu foarte important în procesul de selecție curatorială a fost alegerea proiectelor funcționale — produse de design care chiar funcționează și sunt utilizate, cum ar fi lămpi, genți sau proiecte de identitate vizuală.
Cu ce vine relevant designul din Transilvania? Ce provocări întâmpină industriile creative?
Atât la prima, cât și la a doua ediție a Transylvanian Design Week, dar și în general, în lucrările primite, s-a observat clar că mulți creatori încearcă să se inspire din acel „bagaj cultural” specific pe care îl avem aici, în Transilvania. La un prim nivel, acest lucru se reflectă în elemente culturale legate de identitatea națională, iar la un al doilea nivel – derivat din acestea – poate fi vorba despre utilizarea materialelor naturale sau integrarea unor elemente artizanale, lucrate manual, în obiectele prezentate.
Se conturează astfel o direcție clară în care designerii reinterpretează elemente ale meșteșugurilor tradiționale, ca parte a unei alegeri bazată oarecum pe un sistem de valori.
Desigur, designerii se confruntă și cu provocări specifice: lipsa unei industrii dezvoltate și absența rețelelor profesionale îi determină de multe ori să realizeze totul pe cont propriu, fiind nevoiți să recurgă la soluții artizanale. Totuși, tocmai aceste soluții reflectă acest context local, iar din perspectiva noastră, ca organizatori și curatori, am considerat important să evidențiem acest aspect: dincolo de lipsurile economice sau de piață, trebuie să formulăm întrebările care contează aici, în acest context, și să oferim răspunsuri profund locale.
Aceasta este intenția noastră cu acest eveniment – și totodată și la RDW – nu doar să accentuăm o temă curatorială, ci și să arătăm cum răspund designerii transilvăneni la provocările reale ale spațiului în care trăim.
Ce înseamnă pentru organizația voastră colaborarea cu The Institute?
Această oportunitate nu a fost doar o onoare, ci și o surpriză – o confirmare clară că evenimentul nostru este important și că am pornit pe un drum bun.
Pe tot parcursul amenajării expoziției, am avut mereu în minte întrebarea: cum vom putea transpune totul la RDW? Nu doar în ceea ce privește modul de prezentare, ci și ce este important să arătăm: care sunt acele proiecte locale ce pot constitui noutăți în cadrul RDW, care sunt acele proiecte ce nu sunt importante doar pentru noi, ci prin care putem evidenția ce se întâmplă la nivel local sau regional. Desigur, nu dorim să neglijăm nici perspectiva curatorială, astfel încât viziunea curatorului, Gyárfás, se va reflecta puternic.
Colaborarea cu The Institute aduce TDW în centrul unui festival național. Cum păstrați autenticitatea vocii voastre în acest context extins?
Ne concentrăm pe valorile locale și pe relevanța proiectelor pe care le prezentăm, dorind să demonstrăm că designul local are forța de a răspunde provocărilor actuale.
Așa cum am menționat anterior, am observat că la apelul de proiecte au răspuns foarte mulți creatori care au abordat teme legate de tradiție: pe de o parte, pentru că acest lucru este important și caracteristic în Transilvania, iar pe de altă parte, pentru că acești designerii care lucrează cu inspirații bazete pe tradițional, au simțit că apelul le vorbește direct. Dialogul dintre vechi și nou a fost esențial încă de la prima ediție din 2023, care a fost construită intenționat pe această idee. Din acest motiv, Muzeul Secuiesc din Ciuc a împrumutat multe obiecte din propriile colecții pentru expoziție, selectate de către Gyárfás.
Astfel pe baza acestei selecții curatorială riguroasă și o viziune conceptuală clară, păstrăm autenticitatea TDW chiar și într-un context național extins.
Ce înseamnă pentru voi colaborarea ca proces – nu doar ca rezultat? Ce învățați din parteneriatele cu alți actori culturali?
Acest parteneriat reprezintă o oportunitate imensă, în primul rând pentru designerii pe care îi selectăm și prezentăm, deoarece majoritatea sunt creatori locali. În al doilea rând, este o mare oportunitate și pentru noi, organizatorii, deoarece posibilitatea colaborării a apărut încă înainte de încheierea apelului de proiecte, așa că pe parcursul întregii organizări am știut care sunt condițiile conceptuale, organizatorice și de infrastructură pe care RDW le așteaptă de la noi.
Da, așa cum este formulat și în întrebare, acest proces a fost în sine o ocazie de învățare, și nu am ascuns faptul că suntem prezenți aici ca un eveniment mic și local : de la formularea și dezvoltarea conceptelor până la organizarea expoziției capsulă pentru RDW am învățat mult și așteptăm provocările fie feedbackuri sau critici și după prezentarea expoziției .
Noi am mers pe o temă foarte conceptuală, însă tema RDW, „Design tomorrow today”, ni s-a părut potrivită încă de la început. Și exprimând aici și opinia mea personală, noi conform perspectivei curatoriale, prezentăm o lume dezamăgitoare și înfricoșătoare, însă sper ca după RDW să simțim totuși că designul are puterea de a schimba lucrurile.
Ce a însemnat colaborarea cu RDW pentru ediția din 2025? Ce sperați să aducă această ediție RDW? Ce aduceți voi comunității Romanian Design Week?
Fiind un eveniment mic și la început de drum, a fost nevoie de foarte multă muncă pentru a atinge un nivel profesionist și pentru a aduce un anumit prestigiu profesional evenimentului. Ceea ce sperăm noi de la RDW este ca însăși oportunitatea de a ne prezenta să fie valoroasă, dar avem mari speranțe și că expoziția noastră, atât prin conceptul său curatorial, cât și profesional, va fi bine primită, iar în acest caz, comunitatea de design va privi Transylvanian Design Week ca pe un eveniment de design important. Așadar, noi sperăm să obținem o recunoaștere profesională.
Ce dorim noi să aducem comunității Romanian Design Week este, pe scurt, următorul mesaj: să demonstrăm că localul contează. Pe măsură ce ne pregăteam pentru această colaborare, am analizat și tema RDW, și primul nostru gând a fost că catalizatorii schimbării trebuie să fie designerii, iar în concepția noastră, așa cum a evoluat profesia de designer în ultima vreme, asta înseamnă că designerii au o responsabilitate socială.
Totodată, pe măsură ce expoziția noastră — Noul Ev Mediu — a prins contur, am realizat că ea conține o descriere socială foarte puternică și ridică sau răspunde la întrebări esențiale despre lumea în care trăim. Astfel, am ajuns la concluzia că exact acesta este rolul designului, și marea sa oportunitate în comparație cu arta contemporană: faptul că poate oferi răspunsuri locale la întrebări importante, chiar probleme globale. Adică designul se ocupă cu găsirea unor soluții actuale la provocările din aici și acum.
Iar acest lucru ne dorim să-l arătăm la Romanian Design Week.
Ce tip de impact urmăriți pentru comunitatea locală din Miercurea Ciuc? Dar din București?
Pentru creatorii din Miercurea Ciuc și, în general pentru creatorii locali, dorim să punem bazele unei comunități de design puternice. Aceasta ar trebui să devină o comunitate creativă — un punct de întâlnire unde designerii pot construi relații, pot iniția un dialog comun și pot colabora.
Pentru aceasta, este necesară o selecție riguroasă, realizată de o echipă curatorială, care să evidențieze cele mai bune proiecte de design — în primul rând prin caracterul lor inovator, dar și pe baza altor criterii.
Noi nu dorim să judecăm cine este „bun” sau „mai puțin bun”, dar considerăm că este nevoie de o selecție și o catalogare atentă. Din acest punct de vedere, este o mare valoare faptul că Muzeul Secuiesc din Ciuc este unul dintre fondatori și, în același timp, organizatorul expoziției, deoarece este unul dintre cele mai importante muzee din Transilvania.
În București sperăm să primim feedback pozitiv atât pentru expoziție, cât și pentru proiectele prezentate, și sperăm că acest lucru va atrage atenția capitalei asupra faptului că există concepte interesante și designeri valoroși și în regiunile mai mici.
Ce responsabilitate simțiți față de comunitatea locală din Miercurea Ciuc? Cum transformați designul într-un limbaj accesibil și participativ pentru publicul local?
Simțim o responsabilitate puternică de a construi o comunitate de design autentică în Miercurea Ciuc, care să ofere oportunități reale de colaborare și dezvoltare pentru creatorii locali. Pentru organizatori, un criteriu esențial este să ofere comunității de designeri o oportunitate de vizibilitate, care ulterior să poată duce la construirea de relații economice. Pentru publicul vizitator, este importantă vizibilizarea creatorilor și prezentarea designului ca domeniu valoros, întrucât este un sector mai rar expus în regiune. Transformăm designul într-un limbaj accesibil prin alegerea proiectelor funcționale, relevante pentru viața de zi cu zi, și prin promovarea unui dialog viu între tradiție și inovație, astfel încât publicul să se regăsească în expoziție și să perceapă designul ca pe o soluție reală la provocările actuale.
În ce fel TDW poate funcționa ca un catalizator pentru schimbare socială sau urbană în Transilvania?
Pentru noi, planul pe termen mediu este clar: să conturăm și să identificăm acele contexte economice, de piață sau sociale la care această comunitate de designeri să se poată conecta. De la început, scopul nostru nu a fost doar să creăm o expoziție contemporană interesantă, ci să evaluăm realist cum poate această comunitate — sau, dacă vreți, acest segment de piață — să se dezvolte în regiune, astfel încât să nu funcționeze doar pe baza inspirației individuale, ci să înțeleagă cererea reală a pieței și să știe ce produse pot sau trebuie dezvoltate și comercializate.
Acest lucru este esențial, deoarece designerii foarte talentați și creativi, care creează produse valoroase și viabile, dar care ajung la consumatori doar prin participarea la târguri, evoluează cu greu. Există multe oportunități pe piață — de exemplu, materii prime precum lâna, pe care o avem din abundență, sau poate există fabrici locale cu care designerii pot fi conectați.
Așa se întâmplă peste tot în lume: există organizații sau forme de asociere care sprijină designerii să se dezvolte și să se integreze în economie; nu este necesar ca fiecare să parcurgă acest drum complet singur.
Considerăm că acesta este primul pas: iar după acest proces de învățare putem începe să ne gândim serios la ce fel de societate și context dorim să construim aici și acum, și cum poate designul să ofere răspunsuri reale la aceste întrebări.
Cum ați observat că a evoluat scena locală de design între prima ediție și cea actuală? Ce schimbări reale s-au produs?
La prima ediție am acceptat și lucrări mai vechi, însă pentru a doua ediție am cerut ca proiectele să fie realizate în ultimul an și să respecte o tematică propusă. Ca să fiu complet sinceră, în acești doi ani nu au apărut foarte multe lucrări noi — ceea ce este de înțeles, având în vedere că vorbim despre o regiune mică, unde nu există încă suficiente oportunități pentru a genera anual un număr mare de proiecte de design noi.
Desigur, este posibil ca unele proiecte valoroase să nu fi fost înscrise, fie pentru că nu se potriveau tematicii, fie pentru că nu am reușit să ajungem la toți designerii.
Au existat însă exemple pozitive: unii designeri au participat la ambele ediții și la a doua au trimis lucrări mult mai consistente și relevante, iar și procesul de selecție a fost primit cu mai multă deschidere. Sperăm că a treia ediție, precum și oportunitatea de a expune la RDW, vor aduce acel moment de cotitură care ne va permite să atragem mai mulți designeri, cu un efort de comunicare mai redus.
Care e următorul pas pentru TDW? Ce v-ați dori să continuați în acest parteneriat cu RDW?
În perioada următoare vom începe să analizăm lecțiile învățate — și sunt destule —, să tragem concluziile necesare și să începem să gândim direcția celei de-a treia ediții. Curând va trebui să ne apucăm efectiv de organizare.
Așteptăm cu mult interes feedbackul de după expoziția RDW și sperăm sincer ca acest parteneriat să continue, pentru că, la nivel regional, simpla vizibilitate nu este suficientă, iar un actor mic, ca TDW, nu poate determina singur direcțiile viitoare. Organizații precum The Institute sau evenimente de nivelul RDW reprezintă repere solide și valoroase pentru noi — vrem să învățăm de la ele și să ne construim, pe termen lung, pe baza acestora un reper clar și stabil care să ne ghideze dezvoltarea.
Dacă TDW ar deveni o infrastructură permanentă – nu doar un festival, ce forme ar lua? Cum vedeți această continuitate?
Pe termen mediu, obiectivul nostru este consolidarea unei comunități. Pentru aceasta, trebuie să concepem conținuturi relevante – probleme comune, oportunități comune, canale de comunicare, o formă de bază de date sau catalogare care să fie utilă sau interesantă pentru acest grup.
Tot pe termen mediu, ar fi ideal să găsim o formă de funcționare a evenimentului TDW. De exemplu, evenimentele din săptămâna de deschidere ar putea deveni o tradiție, un prilej în care designerii se întâlnesc și se creează un dialog real.
Ne dorim să evităm situația în care designerii participă izolat, în funcție de temele edițiilor, și apoi dispar până la următoarea. Ideal ar fi ca, odată reuniți, să discutăm despre prezent, despre direcții de dezvoltare, și apoi să ne revedem peste doi ani. Așadar, ne dorim să întărim dimensiunea comunitară a evenimentului, să o facem tot mai prezentă și stabilă în cadrul TDW.
Pe termen lung, trebuie să identificăm punctele de legătură cu sectorul economic și industrial: să conturăm condițiile economice locale, să știm ce materii prime există, ce infrastructură industrială avem, ce ar merita dezvoltat.
Totodată, e esențial să înțelegem care sunt condițiile pieței – ce este vândabil, deoarece designul trebuie să fie și competitiv comercial.
În același timp, este tot mai important ca designul să ofere răspunsuri la problemele sociale: ce întrebări sociale poate aborda sau chiar rezolva designul, nu doar ca temă de expoziție sau ca reprezentare vizuală, ci ca instrument concret de intervenție.
Cum vă imaginați TDW peste 5 sau 10 ani? Ce tip de moștenire doriți să construiți?
Dacă se poate construi o comunitate puternică și sprijinul instituțional din partea organizatorilor va continua să existe, atunci este esențial să definim o direcție comună spre care această comunitate creativă să evolueze.
Această direcție trebuie să fie relevantă atât din punct de vedere economic, cât și social – să răspundă realităților și nevoilor actuale ale mediului în care activăm.
Expoziția Noul Ev Mediu propune un discurs rar întâlnit în spațiul festivalier: unul care nu simplifică, ci complică în mod necesar. TDW aduce în această ediție a Romanian Design Week o voce care vine dintr-un alt ritm, dintr-o altă geografie, dar și dintr-o altă logică: cea a observației lucide și a reacției asumate.
Pentru The Institute, organizatorul Romanian Design Week, colaborarea cu Transylvanian Design Week este un exemplu esențial al modului în care festivalul își asumă un rol de curator activ – nu doar în București, ci în întreaga țară. Alegând să activeze parteneriate culturale cu organizații locale relevante, The Institute își continuă misiunea de a susține designul ca infrastructură strategică – o formă de a construi relații, contexte și conținuturi care contează.
sangkarbet cerutu4d
