Etichetă: teatru

Tania Drăghici a absolvit Facultatea de Regie Teatru, iar anul trecut lucrarea ei de licență, spectacolul „Peștii dorm”, a intrat în repertoriul Teatrului Metropolis. Recent, a montat un spectacol care a declanșat o veritabilă vânătoare de bilete în rândul iubitorilor de teatru: „Ochii mamei”, după romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac.

Când a intrat în cafeneaua în care am stabilit să ne întâlnim, Tania emana numai feminitate și prospețime. Zâmbea, iar buchetul de flori roșii pe care mi l-a oferit mi-a dat senzația că primăvara s-a metamorfozat în această fată tânără și extrem de talentată.

Ea a mai montat și spectacolele „Un fluture răstoarnă o piesă de domino.exe”, asociația Efectiv, la Centrul Cultural Lumina, „Micul Prinț”, care a avut premiera la Centrul de Teatru Educațional Replika, „Curvă”, de Jose Padilla, spectacol lectură în cadrul Festivalului Național de Teatru, „Noroc să ai”, spectacol de teatru sonor și „Dușmance ale poporului”, o instalație performativă.

Într-o familie care nu avea nicio legătură cu arta, Tania a învățat să se descurce singură și să își urmeze visul, chiar dacă drumul nu era deloc ușor. În liceu, a făcut cursuri de actorie, a participat la festivaluri, a jucat în diverse spectacole și chiar a avut ocazia să facă figurație într-un film.

Mă pregăteam să dau admitere la actorie, însă, cu doar două săptămâni înainte de examen, m-am întors 180 de grade. Eram timidă și destul de introvertită. Iubeam lumea teatrului, dar mi-am dat seama că drumul meu nu este actoria.

Și-a dat seama că regia ar putea să fie cea mai bună alegere pentru ea. Timpul până la admitere a fost prea scurt așa că din nefericire, Tania a picat examenul.

„Dacă nu ai intrat, înseamnă că nu era pentru tine”, i-au spus părinții, sugerându-i să încerce altceva. Ei nu erau de acord cu ideea de a sta acasă și au convins-o să dea admitere la Jurnalism, singura facultate care mai avea concursul deschis în acea perioadă.

M-am dus la examen cu gândul să pic. Am scris toate bazaconiile, l-am pomenit chiar și pe Moș Crăciun.

În prima săptămână la Jurnalism, nu voia să își facă prieteni, gândindu-se că va pleca oricum. Își petrecea tot timpul liber la teatre, vizionând vreo 60 de spectacole într-un singur an.

Vara următoare și-a propus să-și încerce iar norocul la Regie, numai că provocările nu se încheiaseră aici.

Diploma de Bacalaureat era în original la Jurnalism, iar cei de la Regie aveau nevoie de ea pe toată perioada admiterii. Am făcut o nebunie atunci. Mi-am retras dosarul de la Jurnalism ca să pot da examenul la facultatea la care visam.

Fără nicio pregătire, Tania a reușit să intre ultima pe listă, la buget.

Cea mai importantă lecție pe care Tania a învățat-o din anii de studiu a venit de la unul dintre profesorii ei, anume că „pentru un spectacol prost se muncește la fel de mult ca pentru unul bun, poate chiar mai mult”. El a subliniat că fiecare regizor trebuie să găsească ceva bun într-un spectacol prost.

Regizorul face parte dintr-o echipă. Fără actori și fără public nimic nu ar avea sens.

„Peștii dorm”, spectacolul care a ajuns pe scena teatrului Metropolis

În primul an de facultate, Tania a mai avut o încercare de spectacol intitulat „Lasă-mă să fiu acasă”. Era un spectacol de teatru-dans, finanțat prin programul SAS, care le oferea studenților fonduri pentru proiecte. A fost doar un experiment care s-a jucat o singură dată.

Pentru spectacolul de licență, „Peștii dorm” nu a fost prima variantă de text. Ea avea în minte ceva mult mai complex, dar facultatea nu-i putea oferi resursele necesare ca să își aducă viziunea la viață.

Bugetul pe care l-am primit atunci pentru licență a fost de 6000 de lei, ceea ce este infim. De multe ori ajungi să te împrumuți sau să te folosești de propriile resurse.

Spectacolul „Peștii dorm” este o dramă despre complexitatea relațiilor familiale și traumele nerezolvate ale unui trecut care încă influențează prezentul. În centrul spectacolului o fetiță de 10 ani, iar povestea este spusă din perspectiva înduioșătoare asupra morții fratelui ei mai mic.

După ce a început să „desfacă” textul, procesul a avansat rapid. În aproximativ două săptămâni, Tania a avut deja un plan solid pentru spectacol. Cea mai mare provocare a fost decorul. Inițial, ea avea în minte o viziune complexă, având în vedere că acest spectacol urma să fie un „one woman show”.

După mai multe discuții și ajustări, am ajuns la soluția unui decor simplu, dar eficient: un covor de iarbă artificială, câteva frunze și niște bean bag-uri pentru spectatori.

Tania a considerat că implicarea publicului în spectacol reprezenta o oportunitate, așa că a testat mai multe moduri de a-i face pe invitați să interacționeze fără ca aceștia să se simtă inconfortabil.

Înainte de premieră, după câteva încercări de a-i atrage pe oameni pe scenă, a descoperit că majoritatea spectatorilor nu se simțeau confortabil cu ideea, așa că a modificat abordarea, sugerându-le să participe activ, de exemplu, prin jocuri de rol, precum momentul în care spectatorul joacă rolul unui tată alături de personajul principal.

Deși multe spectacole de licență sunt menite să moară în facultate, „Peștii dorm” a avut alt destin. Tania a participat cu el la festivalul Theater Networking Talents (TNT) din Craiova, destinat tinerilor regizori debutanți. „Peștii dorm” a fost selectat și Radu Nica, directorul Teatrului Metropolis, a ales să-l includă în repertoriul teatrului.

Pentru un regizor debutant oportunitățile sunt rare și dificile de obținut, iar participarea la un festival și selecția unui spectacol de licență într-un teatru reprezintă un pas important.

O zi din viața unui regizor de teatru

Pentru Tania, procesul de regie este unul care variază mult în funcție de fiecare proiect în parte, dar, indiferent de specificul acestuia, există câteva etape fundamentale pe care le parcurge pentru a crea un spectacol reușit. Primul pas, esențial în viziunea sa, este textul. Atunci când citește un text, Tania încearcă mai întâi să-l abordeze într-o manieră obiectivă, fără a-și lăsa imaginația să o înghită.

Încerc să înțeleg conflictele, situațiile și relațiile dintre personaje. După ce am o claritate asupra acestora, las imaginația să prindă viață, îi permit să creeze imagini esențiale pentru regie.

După ce a ales textul, urmează un alt pas extrem de important: distribuția. Tania consideră că alegerea actorilor potriviți poate reprezenta 50% din succesul unui spectacol. Este un proces complicat, care implică o alegere atentă a actorilor, atât din perspectiva cerințelor textului, dar și din punct de vedere personal. De multe ori, ea se lasă ghidată de intuiție, mai ales când nu cunoaște personal actorii dintr-o trupă. Însă chiar și atunci, Tania consideră că este important să înțeleagă oamenii din echipa sa.

Atunci când am montat „Poveste de Crăciun”, de Charles Dickens la Teatrul German de Stat din Timișoara, am organizat mini-interviuri cu actorii pentru a-i cunoaște mai bine, punându-le întrebări despre cum reacționează, ce le place și cum se simt în anumite situații. Dorința mea este să creez o atmosferă cât mai relaxată, pentru că dacă actorii se simt în siguranță, vor putea să ofere mai mult pe scenă.

Totuși, Tania recunoaște că, în ciuda eforturilor sale de a crea un mediu relaxat, nu este întotdeauna ușor să îți impui viziunea, mai ales când abordarea ta se bazează pe improvizație. Pentru că, de multe ori, regizorii care lucrează prin improvizație sunt priviți ca neștiutori.

În ceea ce privește emoțiile pe care le simte atunci când un spectacol este jucat pentru prima dată, Tania mărturisește că regizorul nu își încheie munca în ziua premierei.

De multe ori revin la spectacol după premieră pentru a vedea cum evoluează interpretările actorilor, deoarece aceștia pot descoperi noi nuanțe ale rolurilor. Teatrul este o artă vie, care se naște și se transformă în fiecare moment al reprezentației, iar regizorul este doar o piesă din acest sistem complex.

Ochii Taniei

Cu toate că are un atașament puternic pentru fiecare spectacol montat, pentru Tania, unul dintre cele mai dragi spectacole la care a lucrat este „Ochii mamei” de la Teatrul Replika, un proiect pe care l-a realizat împreună cu Vlad Ionuț Popescu, actorul principal al spectacolului. A fost un proiect la care Tania și-a pus tot sufletul, implicându-se activ în dramatizarea textului și în căutarea unei perspective unice.

Acest proiect a fost cu atât mai special. Sunt și pasionată de monodrame, iar „Ochii mamei” a fost o oportunitate.

Unul dintre lucrurile care o atrage în mod deosebit la monodrame este legătura care se creează între regizor și actor. Într-o distribuție mică, lucrurile sunt mult mai clare, iar procesul de colaborare devine mai direct.

În ceea ce privește proiectele sale viitoare, Tania se află într-o perioadă relaxată, în care vrea să citească mai mult, să se descopere. A fost implicată în numeroase proiecte după terminarea facultății, iar acum își dedică timpul Masteratului de Scriere Dramatică.

Totuși, pe scena Teatrului Mic, se poate vedea cel mai recent spectacol montat de ea, anume „Mici crime conjugale”, care are la bază textul scriitorului Eric-Emmanuel Schmitt.

Mici crime conjugale este o poveste despre iubire. Despre fragilitatea și decadența iubirii. Despre doi oameni, ca oricare dintre noi, care ajung să fie doi străini după o viață petrecută împreună. Gilles și Lisa sunt un cuplu care „se iubește rău” – cu intensitate, cu frică, cu răni și dorință. Se caută, se resping, se provoacă, într-un soi de vals al neîncrederii în care fiecare vrea să afle adevărul, dar nimeni nu e pregătit să-l audă. E o poveste dulce-amară despre iubire, dependență, manipulare și despre teama de a nu rămâne singur. Dar e și despre acel strop de tandrețe care supraviețuiește chiar și după 20 de ani de căsnicie.

De asemenea, pentru septembrie are în plan o nouă monodramă, cu actorul Boris Gaza, alături de care a mai lucrat și la Teatrul German.